x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Saracu’, e Ala care scrie!

0
Autor: Tudor Octavian 16 Feb 2007 - 00:00
Saracu’, e Ala care scrie!


As vrea sa pot asculta gandurile oamenilor. Candva se va ajunge si la asta, sa apesi pe butonul "idei si sentimente" al celularului si sa asculti ce-i trece prin cap omului de langa tine.

Deocamdata pot sa-mi ascult gandurile. E ca si cum as avea doua minti, una care emite si alta care analizeaza si decide daca ideile ce-o bantuie pe cealalta sunt destepte sau cenusii. Una seamana si alta culege. Cand te ocupi de-o viata cu ganditul, a doua minte lucreaza mai mult ca la altii. Pianistii stiu ca asa stau lucrurile, fiindca la ei mana stanga si mana dreapta primesc comenzi separat. Daca ma opresc uneori in multime, ca vaca in mijlocul ulitei, sa-mi notez intr-un carnet ideea care tocmai mi-a venit, e pentru ca ideea pe cat de brusc ma viziteaza, pe atat de repede trece. Pleaca si nu se mai intoarce. Unele idei ma mai cauta si a doua oara, ca sa ma mustre ca nu le-am dat atentie, ca nu le-am scris undeva, dar majoritatea pleaca si duse sunt.

Candva ma rusinam sa scot carnetul in trafic, sa ma opresc si sa ma las privit cum scriu. Desi nu faceam nimic rusinos. Acum nu-mi mai pasa, cum nu-i pasa nici vacii cand se opreste in mijlocul ulitei si-si cracaneaza picioarele din spate. E ceva natural, iar scrisul e si mai natural ca opritul vacii, intrucat priveste procesul gandirii, propriu omului. Ce ma nelinisteste e ca lumea se uita la mine, cand scriu in multime, ca la ins cu grave probleme de comportament. Pot sa fac orice altceva - sa scuip, sa injur, sa ma leg de femei, sa tarasc o sacosa cu sticle goale, sa ma culc de-a dreptul pe trotuar - si nu se sinchiseste nimeni. E mai normal sa te iei la bataie pe strada decat sa scrii. Probabil ca si mai nepotrivit ar fi sa mergi si sa citesti. In alte tari, oamenii citesc si scriu in metrou, in parcuri, in cafenele, in autobuz, in timp ce fac rand la casa, in magazine sau in salile de asteptare. Prin toate tarile pe care le-am colindat m-am oprit acolo unde al doilea creier mi-a comandat "Noteaza ideea acum, ca altfel se duce la altul!" si nimeni nu s-a mirat ca ma vede scriind. Doar la noi, chiar si la persoane care se ocupa curent cu scrisul si cu cititul, operatiunea intriga. Daca nu esti considerat dereglat, esti socotit snob. Uita-te la el, cum se da mare, parca nu poate sa scrie la el acasa! Recunosc ca de la un timp procedez experimental; imi scot carnetul si ma pun pe scris asa, ca sa vad ce reactii starnesc. S-a intamplat sa fiu privit si ca unul care se poarta necuviincios. Care face in strada o treaba pe care oamenii bine educati o fac pe ascuns, avand grija sa nu starneasca stanjeneala ori chiar oroare in jur.

Cand am fost la Venetia, orasul era plin de insi care cantau. Nu cerseau cu vioara, ci cantau, singuri ori in triouri si cvartete, concerte de Vivaldi, Albinoni si Mozart, iar trecatorii faceau roata si-i ascultau respectuos, cu infiorarea pe care o simti cand primesti un cadou pe cat de neasteptat, pe atat de dorit. Ce-ar fi ca intr-o zi sa ma opresc in multime, la Universitate, si sa cant?! Ba, frate-miu, ar zice oamenii, asta nu-i ala care scrie? Saracu’, da’ rau a mai ajuns! Acum si canta!
Citeşte mai multe despre:   editorial

Serviciul de email marketing furnizat de