Şerpăria lui Vanghelie

1. Pe vremea ghioceilor, nu demult, clarvăzătorul Vanghelie şi-a definit zoologic propriul partid. O strânsură de şerpi, a cugetat marele om politic privindu-şi duios fârtaţii bipezi.

Şi din strânsura asta de constrictori "îl găsim, îl verificăm" pe biruitorul lui Băsescu, a mai adăugat oacheşul primar de sector. "Ştiţi care e formula la şerpi, cum li se verifică dinţii? Această formulă o aplicăm. Găsim unul cu dinţi foarte tari. În momentul în care prinde căpăţâna celui care trebuie, să i-o sfărâme", şi-a desăvârşit discursul zoonomic răzbătătorul Marean. În cele din urmă, cobra Geoană a trecut testul şerpesc şi, după ce-a zdrobit scăfârliile coechipierilor trandafirii, s-a proclamat ăl mai tare în canini şi-n molari dintre târâtoarele din Kiseleff. Până şi şarpele totem Iliescu l-a îngăduit, dându-i dezlegarea de neînchipuit deunăzi. Cică tânărul său coleg a căpătat, de curând, "competenţă şi aptitudine" şi încă e-n stare să înveţe ceea ce nu ştie. Nici boa Năstase nu s-a lăsat mai prejos cu laudele, deşi iubirea de sine în exces l-a împiedicat să rostească măcar o dată numele fostului subaltern din guvern. Ceilalţi şerpi din prezidiu, cu gâturile înfăşurate în eşarfele roşii, de paradă, au şuierat ovaţionându-l pe lider. Ăilalţi, şerpişorii de casă, le-au ţinut zgomotos isonul, bătând cu cozile în fotoliile din sala omagială. Doar pitonul Mitrea a făcut notă discordantă, sărind ba la unul, ba la altul şi înfingându-şi dinţii în solzii celor care l-au îndepărtat de podium. N-a scăpat înţepat nici guşterul Hrebenciuc, animalul politic cu sânge rece. Atât de rece şi de viclean, că mulţi şi-au pierdut suflarea încercând să-l înşface.

Deocamdată, în şerpăria pesedistă e linişte şi pace, reptilele sunt la ora siestei, după ce au primit juma' de ţară şi din bugetul public. Stau la soare şi aşteaptă să năpârlească pe de-a-ntregul, ca să ne arate în toamnă că s-au primenit ideologic. Să fie pe placul ălora din străinătate şi ăstora de aici, simandicoşi şi recenţi. Din cealaltă parte de ţară îi ademeneşte îmblânzitorul Băsescu, care i-a prostit ori de câte ori i-a venit chef. I-a fost de ajuns să le cânte din fluierul otrăvit, că şerpăria pesedistă s-a şi înghesuit la Putere. Foamea îi copleşise pe destui şi n-au rezistat chemării prezidenţiale, iar unii şi-au dăruit stăpânului de la Cotroceni şi pielea, în semn de recunoştinţă şi devotament. Însă zbanghiul îmblânzitor n-are frică de şerpi, muşcăturile de odinioară l-au imunizat definitiv la veninul pesedist. N-are deloc teamă că, vreodată, în ciudata zoopsie arătată grecului Vanghelie, cobra Geoană îi va sfărâma ţeasta pleşuvă. Dar se fereşte cu adevărat de rapoartele secrete rătăcite dinadins prin ziare de intriganţii austrieci şi de inevitabilul derapaj economic. Chipurile.

2. România e ameninţată de un pericol mortal. Cică, în vreo 10 ani, Marian Vanghelie va fi "cel mai puternic în ţară"! Ştirea, care nu e de fapt o ştire, ne-a livrat-o chiar personajul cu pricina, într-un moment de infatuată sinceritate. Până atunci, şeful pesediştilor bucureşteni, va "sta cu mâna pe scaunul preşedintelui" şi-i va slăbi încheieturile. Omul e "atât de matur şi de echilibrat când vrea", că nu se grăbeşte. E tânăr, la numai 40 de ani, şi nici "nu are spate, e normal". Normal, normal, dar, peste zece ani, insul "se vede în orice poziţie", că "Nu sunt 10 oameni ca Vanghelie în partid". Ba nu, "nu sunt cinci oameni în România ca Vanghelie". Biata Românica, asta îi mai lipsea, de parcă nu-i e suficient un singur Vanghelie! Păi, Dumnezeu i-a dat nişte calităţi rare, "de conducător, de organizator, de manager", ca la nimeni altcineva. El e alesul Celui de Sus, e "un lider concret", "vaccinat", ce mai tura-vura, nu "fomist", ca alţii. Ca de pildă intelectualii ăia care "scriu cărţi şi nu au doi lei acasă, iar dintr-odată s-au trezit cu nişte bani". Ori ca impotentul Oprescu, cu care a avut cândva "o relaţie foarte apropiată". Doctoru' e "simpatic", nu contestă oracolul din Ferentari, dar "nu e bun, nu poate"!

Ferocele dom' Vanghelie nu se sperie decât de astrele cereşti, nicidecum de jivinele pământene, căci "are informaţii" contra oricui şi, dacă le slobozeşte, pe mulţi "o să-i ia transpiraţia pe şira spinării". Şantajistul iubitor de poveştile lui Creangă s-a cocoţat în copacul de unde l-a coborât nestatutar pe guralivul deviaţionist Mădălin, şi transmite "mesaje populare", pe înţelesul sărăcanilor. Puterea i-a furat minţile, amăgindu-l că "are puncte de vedere" şi talent în "comunicarea logică" cu masele. Ce perspectivă sinistră mai are şi sărmana Românie, de când cu proorocirile vanghelice! Şi ce moarte tristă i se pregăteşte stângii româneşti...