Spălături pe creier

"Dirijorii" de la Bruxelles si-au is­pra­vit treaba la sorocul stabilit din timp, adica in miez de Cuptor. Ne-au lasat "Raportul", pe care l-au corectat ici-colo, in partile neinsemnate, si dusu-s-au. Ii asteptau statiunile insorite ale lumii sa le toace lefurile de nababi ai noii ordini planetare. Concluziile stapanirii nu difera deloc de celelalte mai vechi, doar traim in era copy-right-ului. Dupa vacanta, vor zbarnai iarasi telefoanele de supraveghere si vom fi luati la rost din pricina neindeplinirii planului la condamnari definitive. Talibanii corectitudinii po­litice o numesc monitorizare, nu supraveghere, in excesul de ipocrizie a demagogiei mondiale. Ciudat, dar constatarile Sublimei Porti din capi­tala Belgiei seamana izbitor cu vaica­re­lile basesciene, de parca le-ar fi insailat sebastienii lazaroi.

Ma intreb natang de ce euroco­mi­sarii nu se preocupa si de nivelul de trai al romanului, de inapoierea lui economica, de parjolul pribegiei, de potopul sinuciderilor abatut din vazduhul capitalist. In maldarele de foi mazgalite de sclifositii veniti pe aici in interes de serviciu nu veti gasi asa ceva. Cica suntem corupti si toleranti la spaga, basca lipsa de vigilenta in vami si frontiere. Pai suntem, cum sa nu fim?, de vreme ce sa­ra­cia ne-a arendat pe vecie! Iar sa­ra­cia scoate la suprafata uratenia omului, alcatuirea sa vicioasa, nicidecum vreo fata virtuoasa. Cinismul astora e revoltator si cat om mai indura oare batjocura lor?, ma trezesc urland in pustiu. Puterea interna ocarmuieste cu directive de afara, implementate in "rapoartele" rusinii nationale. Nimic despre somajul agresiv, nici o vorba despre distrugerea industriei, a sistemului sanitar, a invatamantului, a sportului, liniste si indiferenta! Singura grija a lichidatorilor europeni e lentoarea combaterii coruptiei sau pedepsele cam blande aplicate de judecatorii instantei supreme. Puteti pieri de foame, ca neam si tara, im­por­tante sunt deciziile penale in niscaiva dosare cu dedicatie! Acesta pare sa fie mesajul propagandistic al politrucilor naimiti sa puna Europa pe butuci. si nimeni nu se revolta ca haita lui Tökes ne transmite ultimaturi extremiste si somatii la penitenta pentru vini post-trianonice ima­ginare. Altfel, honvezii vindicativi ne vor cere inapoi tinuturile, cu oasele stramosilor cu tot, si ne vor pari cancelariilor straine! Deocamdata, Budapesta tace, insa numai deocamdata. Vicepresedintele reformat al Parlamentului European sta la taifas cu orbanul Ungariei chiar in inima Romaniei umilite si comploteaza la marea razbunare. Minoritarii xenofobi ne vor sfartecati din nou, sub pri­vi­rile ingaduitoare ale Europei Unite, chipurile, ce mai paradox! Iar noi ne perpelim de ceasul mortii ca in­cul­pa­tii ministeriali n-au infundat inca pus­cariile si ca Inalta Curte de Casatie si Justitie e un fel de azil pentru persoanele cu deficiente delictogene. O rosteste insusi seful statului, Traian Bas­escu, cu virulenta-i deja neconstitutionala, incantat pervers de consensul transfrontalier. De-ar fi intocmai de simtitor si in chestiunea un­gu­reasca !... Il incurca calculele politice, pasamite, caci majoritatea guvernamentala atarna de un hunor... "Dau tara pe o coalitie oranj!" e crezul declarat ostentativ al chiriasului strecurat in Palatul din Deal. Din Har-cov-ul aproape autonom i se ras­pun­de "igen" si se joaca ceardas pe tri­co­lo­­rul romanesc. Premierul, cat nu e ple­cat la Paris sau Londra sa viziteze cartierele chinezesti, ne asigura ca suntem niste norocosi sa-l avem in bracinarul carmaciului. Ni se repeta triumfalist ca Romania a scapat de la naufragiu prin austeritatea salba­tica dictata de un cabinet de "branconieri" si e pe crestere. Uneori, statistica tine loc de realitate si ei i se inchina autoritatile. Cu ochii la cifrele reci si abstracte, si nu la individ, conduce politicianul, altfel s-ar pierde in smarcurile sentimentalismului pagubos. Oricum, in comunicatele oficiale, ultimul bolnav al Europei e Grecia, desi agonizeaza in acelasi sa­lon de la terapie intensiva cu Portugalia si Irlanda. Directiunea spitalului ne-a externat inainte de vindecarea definitiva, pacient jerpelit si nespa­lat, fara fason si zestre. Dar restantier incorigibil in lupta cu hidra coruptiei sau contrabandei, si eva­zio­nist pe deasupra. Nu ca grecii, sanchi!, modele de cinste si harnicie, carora li se baga acum pe gat miliarde de euro, cu scadenta la... calendas grae­cas. Culmea insa bolnavul de lux castiga de cateva ori mai mult decat lefegiul dambovitean. Sa tot traiesti pe pistarii "babacii", cu infrastructu­ra occidentala si servicii asijderea, sau cu garantii turistice lesne de executat. Asadar, ei isi vor continua, in huzurul epicureic, dezvoltarea, iar noi prabusirea, in boicotul istoric din­totdeauna. Imprumuturile uriase plecate spre Atena vor fi suportate si de Romania, deh, ca intre suratele co­munitare. Falimentul unora amanat prin falimentul nostru, ce alt ade­var sa deslusim in negura globalizarii im­puse? Si toate astea datorita ju­de­ca­torilor de la Inalta Curte de Casatie si Justitie si a "birocratilor prafuiti" ai Consiliului Superior al Magistraturii...