De ce ocolesc investitorii straini Romania, ba mai si pleaca, precum Nokia? Din cauza birocratiei, repeta premierul Boc dupa presedintele Basescu, care s-a inspirat, la randul sau, din spusele guvernatorului Isarescu.
Din cate se vede, politicienii se spala pe maini, ca Pilat din Pont. Intrebarea este insa de ce Bulgaria a atras in 2010 investitii de 223 de euro/locuitor, iar noi, doar de 126? Pentru ca acolo veniturile-s taxate cu o cota unica de 10%, nu de 16%, TVA se situeaza la 20%, nu la 24%, se percep contributii sociale de 29%, nu de 44%, si se impoziteaza dividendele cu 5%, nu cu 16%.
Asadar, pe cand bulgarii pastrau TVA la 20%, noi o cresteam de la 19% la 24%. 'Lovind' mediul de afaceri, Guvernul nu si-a mai putut permite sa scada CAS de la 44% la 41%, fiindca respectivele contributii se puteau reduce doar daca veneau investitori sa creeze locuri de munca si implicit sa majoreze numarul cotizantilor. In lipsa acestora, Executivul a marit varsta de pensionare ca sa nu dea inapoi banii pe care i-a colectat, ceea ce induce mai multa nesiguranta si duce consumul in sfera neinregistrata. Si pentru ca acest cerc vicios 'sa se inchida' nu doar ca e suprataxata orice initiativa de business, ci costa foarte mult si ceea ce detii, orice forma de proprietate. Aici ne referim, fireste, la taxarea dividendelor, dar si la faptul ca romanii trec granita in numar mare sa-si inmatriculeaza masinile in Bulgaria.
Am identificat primul element care face sa se vorbeasca de un mediu economic neatractiv in Romania – cuantumul impozitelor –, dar nu e singurul. Langa el poate fi pusa lipsa deductibilitatilor fiscale, care desi nu-i afecteaza direct pe intreprinzatori ii constrange sa plateasca salarii mai mari. Iar un al treilea factor e reprezentat de cheltuielile anapoda ale Guvernului, care-i determina pe investitori sa observe usor ca banii stransi din impozite si taxe se realoca pe criterii de clientelism politic.
Asta nu-l opreste insa pe presedintele Basescu sa sustina in fata FMI ca statul trebuie sa ramana principalul investitor din economie, tocmai pentru ca Romania sa-si continue cresterea economica. Bine, dar cu ce bani? Cu cei stransi cu ajutorul arieratelor si al 'curbelor de sacrificiu'?! Spre deosebire de socialismul suedez, unde statul incearca sa aloce resursele pe criterii de piata, in capitalismul de cumetrie romanesc banii ies din circuitul de piata si se acumuleaza la niste clienti politici care mai departe n-au habar cum sa-i mai investeasca. In acest context e nevoie de noi investitii si economisiri. Cum pot fi capacitate resursele care sa ia locul celor care s-au 'volatilizat'? Prin reducerea sau desfiintarea unor taxe si prin cresterea dobanzilor. Adica exact pe dos fata de cum se intampla in prezent.
Bulgaria a atras investitii pe locuitor duble comparativ cu Romania, pentru ca a intrat in criza cu o fiscalitate relaxata, in vreme ce noi am inasprit-o in cel mai prost moment posibil. Propagandistii de partid si de stat vor spune insa ca aceasta e o tara mica, cu mai putine probleme sociale.
Da, numai ca se poate oferi si exemplul unor tari mari, fara cota unica si care au beneficiat de o cantitate mai mare de investitii pe locuitor decat Romania. Polonia are o populatie de 38,2 milioane, nu de 21,45, si a beneficiat anul trecut de investitii straine directe de 192 de euro/locuitor fara a mai pune la socoteala economisirea si investitiile interne, precum si cele de portofoliu.
Important de remarcat este ca guvernul polonez condus de Donald Tusk a ales sa-si finanteze deficitul bugetar nu prin credite de la organismele financiare internationale, ci pe seama privatizarilor. Iar privatizarea este importanta, considera Tusk, nu doar fiindca aduce bani, ci si pentru ca 'ar trebui sa fie cat mai putin stat in economie'.
Si guvernantii romani ar fi trebuit sa-si demonstreze calitatile manageriale si sa prezinte strainilor o noua oferta investitionala. Din nefericire, ei n-au posedat spirit antreprenorial si, din moment ce n-au putut provoca schimbarea economica, au cautat sa ia mai multe credite de la FMI si UE pentru a tempera situatia critica. Altfel spus, ei au amplificat deficitul si datoria in loc sa le micsoreze si au numit asta administrare. La sfarsit s-a vazut ca fiecare s-a ocupat de ceea ce stie. Tusk a mers pe mana economiei de piata, Boc a vegheat ca politicul sa dicteze economicului.