Suspendarea suspendării suspendatului

Băsescu îi cheama la ordin pe şefii organizaţiilor judeţene ale PD-L. Sigur, dacă nu te primeşte Obama la licuriceală ca om de stat, iar Sarkozy se scutură de tine ca animalul de purici, sunt buni şi Pinalti, Flutur, Frunzăverde sau Oltean. Băsescu anunţă în ziar cine trebuie să facă parte din conducerea PD-L, plus pe cine şi de ce trebuie să dea afară. Pentru cine pare interesat de zbaterile oribile ale celui mai hidos personaj public din istoria politică recentă, Ridzi şi Păsat nu-i mai intră-n graţii, iar Macovei, Voinescu minus Cotoi şi cu Preda se califică la activişti de bine. Băsescu spune, tot în ziar, care-s corupţii din vămi şi, mai ales, care nu sunt.

Când se vorbeşte despre suspendarea lui Băsescu, toţi politicienii care o susţin ca necesitate imediată dau din umeri pe partea de argumentare. Tocmai le-a înşirat câteva motive inginerul Ciutacu, deşi nu crede în succesul unui astfel de demers şi n-are consilieri jurişti. Un preşedinte constituţional nu ingerează în viaţa internă a nici unei formaţiuni de pe scena politică şi nici nu face în presă rezumatul interceptărilor telefonice pe care le citeşte cu voluptate de obsedat. Ăla care procedează invers excede cadrul constituţional. Pe cale de consecinţă, poate fi suspendat, cu motive întemeiate, dacă se întruneşte majoritatea, de Parlament.