Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In ciuda rezultatelor de anul asta de la bacalaureat. Nu ca m-ar fi incurajat discursul ministrului Funeriu. Care e vai-de-steaua-lui. (... si discursul.) Prototipul rebutului intelectual. Produsul iesit de sub matrita unui/unor sisteme de invatamant strambe. Ma refer aici la bancile pe care le-a frecat Funeriu, la culoarele pe care a stat, la hartiile pe care le-a consumat, nu la angrejanul educational in care a fost prins, ci la ceea ce a prins el din acesta, la particica de mecanism in care a functionat el, ca o rotita, mica, mica, mica-de-tot, minuscula si pusa nelalocul ei. Care face ca dispozitivul, la un studiu amanuntit, sa dea o eroare, nesesizabila cu ochiul liber.
Daniel Funeriu este patronul unei industrii falimentare. Pentru ca asta s-a intamplat de fapt: Daniel Funeriu a transformat un domeniu de activitate, o zona de interes pur intelectual, o preocupare in ultima instanta, intr-o industrie populata cu indivizi care vin cu scarba la munca, pentru ca satisfactiile sunt inexistente. L-am ascultat vorbind la televizor luni, dupa afisarea rezultatelor. M-a busit rasu’. Nu rasu-plansu’ stanescian, ci pur si simplu rasu’. Carevasazica e bine. Ie da bine, ca sa inteleaga si bacalaureatii cu nota 5 la limba romana. Daniel Funeriu e optimist. Are veselia-n sange. Si-a injectat o doza de seninatate-n vena care acum il face sa vada totu-n roz. Ministrul zombi a avut luni, 4 iulie, exact discursul primului-ministru in legatura cu taierile salariale, concedierile, cresterea TVA-ului, pe scurt,
Parasutatu’ de la Invatamant a vorbit precum conu’ Boc fata cu nenorocirea din tara: e-n grafic, la marele fix, exact asa trebuia sa se intample, suntem salvati, deci e super OK! Aidoma si mister substantiv neutru: astea-s rezultatele pe care le asteptam la bacalaureat! Nimic despre faptul ca generatia asta, plina de rebuturi intelectuale, este produsul unui sistem de invatamant in fruntea caruia se afla el, pozitie de pe care l-a ratacit prin hatisurile unei nesfarsite incertitudini, pe care l-a impins in prapastia crizei economice. Nimic despre faptul ca elevii de astazi nu mai inteleg ce reprezinta scoala si ce rost are ea. In fine, nimic despre faptul ca media indivizilor instruiti pe vremea comunismului este, indiscutabil, mai bine pregatita intelectual decat cei care sunt contemporani cu bacalaureatele lui Funeriu.
M-am luat cu vorba si nu despre martianul romanesc voiam 'ca sa' vorbesc. Ci despre faptul ca, sic!, tot nu plec din Romania. In ciuda dezolarii care se intinde, ca un desert, in fata planurilor mele. In ciuda ingrijorarii cu care imi privesc prietenii si pe cei apropiati. Cu toate ca tara asta s-a transformat intr-un teritoriu ostil, populat in majoritate de oameni fie insingurati, fie suspiciosi, fie badarani, fie prosti si inculti, eu tot nu-mi fac bagajele. Stau cu ele desfacute in mijlocul sufrageriei si ma uit pe geam, cu ochii pierduti in gol. Ma deprima contemplarea generatiilor pe mainile carora o sa incapa gestionarea anilor mei rablagiti si de care o sa depinda curtoazia unei societati fata de neputintele mele. Ma sacaie lipsa de imaginatie cu care se incearca sa fiu manipulat. Ma enerveaza incultura si agresivitatea de care sunt inconjurat. Raman dezolat in fata obtuzitatii de care ma izbesc la fiecare neatentie.
Cu toate astea, raman in Romania. Si ma gandesc la cum ar trebui sa fie omul providential pentru ea, pentru mine de fapt – ma refer la presedintele tarii – care sa ma faca sa uit de perioada asta. Si iaca asa, ma pierd in visare. Si uit de mine. (...'si uiti si tu de tine/ si-n intunericul odaii se aprind, se sting, se aprind, se sting/ ochii prelungi ai tai, murind, reinviind.')
Citește pe Antena3.ro
