x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Tratativele cu Rusia, mereu pe muchie de cuțit

0
Autor: Dan Constantin 19 Aug 2016 - 09:18
Tratativele cu Rusia, mereu pe muchie de cuțit


Unirea Basarabiei cu România a fost principala problemă din relațiile cu Rusia. Ca măsură de represiune, Rusia nu a mai returnat Tezaurul României depus la Moscova în perioada de cumpănă a retragerii din fața Puterilor Centrale. Un litigiu care împlinește un secol și care a fost mereu subiect de tratative și piatră unghiulară a orientării interesului național. Doi șefi de stat care au avut în programul politic recuperarea Basarabia și Tezaurul - Ion Antonescu și Nicolae Ceaușescu - au terminat în fața plutonului de execuție. Guvernatorii Băncii Naționale de după 1918, care își trec ca o ștafetă jurământul de recuperare a Tezaurului au fost supuși unor represiuni și atacuri. Un conflict surd, punctat ciclic cu episoade fierbinți, dăinuie între România și Rusia, indiferent de alianțele din care am făcut parte în ultima sută de ani.

O recentă lucrare semnată de Vasile Sturza (Basarabia și destinul ei secret, Editura Litera) reunește mărturii și documente istorice, multe inedite, care readuc în atenția marelui public momente de cumpănă ale acestui diferend. Aflăm că Statele Unite nu doreau să semneze un document diplomatic care consfințea unirea Basarabiei cu România deoarece nu dorea dezmembrarea Rusiei (scrisoarea secretarului de stat Colby către președintele SUA, Wilson, 2 octombrie 1920). România a avut o intensă activitate diplomatică pentru a rezolva litigiul de fond cu Rusia. Rusia găsea mereu motive pentru a pedala pe lângă subiect. În convorbirile de la Varșovia din toamna lui 1921, șeful delegației române solicita sovieticilor retrocedarea tezaurului și returnarea românilor ținuți captivi în Rusia. Diplomatul sovietic reproșa că România nu face nicio concesie: ,,Ne puneți într-o situație foarte dificilă în fața poporului rus, ar trebui să găsim ceva care să ne dea și nouă o anumită satisfacție. Ați semnat, în ultima vreme, convenții militare cu vecinii noștri, care ne neliniștesc”. Moneda de schimb propusă - un tratat prin prin care România își păstrează neutralitatea. ,,Așa am putea să ne prezentăm în fața maselor care și-ar explica atunci de ce am cedat Basarabia fără discuții”, explica omul Moscovei.

Tehnica Rusiei nu s-a modificat de 90 de ani. Vrea mereu o Românie izolată de aliați, care să stea singură, fără prieteni, la masa negocierilor. Jocul i-a reușit mai mereu. Acum suntem iar prezentați ca un dușman, gazdă a scutului și, în plus, dotați prin provocări mediatice cu arme nucleare mutate din Turcia.

 


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de