Tufişul genealogic.

Nu-mi stiu stramosii, fiindca nici ei nu i-au stiut pe ai lor. Saracii si marginitii n-au nici un motiv sa-si cunoasca trecutul. Ce sa gaseasca in trecut daca nu tot saraci si marginiti ca si ei? Formula 'oameni marginiti' se refera nu numai la intinderile spirituale, ci si la interesul pentru genealogie.

Intr-o vreme, m-am indarjit sa sap in timp, dar ce-am gasit la strabunici mi-a scurtat pentru totdeauna curiozitatea. M-am limitat la generatia bunicilor. Nici la ea toata. Din toata cuprinderea neamului, m-am oprit la doar cativa veri si unchi si numai cateva matusi care mi-au dat motive de respect. Si macar daca as fi fost constient ca tot ce simteam pentru dansii insemna respect.

Cei care ingrijesc de arborele genealogic al familiei pe sute de ani o fac pentru ca au fost crescuti intr-o idee durabila de respect. Tot ce conteaza in educatia unui om de la respectul pentru inaintasi vine. Cand cresti in afara clima­tului de respect, de cinstire si de continuitate, ajungi la valorile vietii tarziu si intamplator, prin exceptie, pe sarite. Scarii pe care urci ii lipsesc multe din primele trepte si nici cele de sus nu-s una dupa alta.

Am citit cartea foarte laudata a unui prozator de origine armeana si, pentru prima oara, la lectura unui volum cu caracter memorialistic, am inteles ce forta starneste intr-un arbore genealo­gic inalt si ramuros continuitatea respectului. Trecutul nu e nici bun, nici rau. Trecutul e totul. Fara trecut, te zbati si bajbai toata viata iesirea din conditia de nimeni. Uneori reusesti, insa golul din care vii e infirmitatea pe care o resimti permanent si nu o poti impartasi. Stii ca-ti lipseste ceva foarte important, e o durere surda care nu se vindeca si cu timpul ajungi sa crezi ca durerea e unul dintre organele tale vitale, ca toti oamenii il au. Cei care spun cu aparenta mandrie ca sunt prima generatie in pantofi, ca parintii au fost generatia in bocanci, iar bunicii in opinci recunosc de fapt dife­renta dintre arbore si arbust.

E greu sa devii natiune doar cu tufisuri genealogice. Din ce sa se adune respectul atotputernic? Din buruienile ce rasar in umbra tufisului? Vremurile in care traim, si nu doar la noi, la romani, n-au primatul respectului pentru cei mai rasariti, pentru cei de deasupra noastra. Ne lipsesc subiectul si practica respectului. I-am cerut unui om politic de vaza sa numeasca trei persoane pentru care nutreste acel gen de respect care-i da puteri sa lucreze din greu la binele tarii, iar el a rostit, ca un automat, numele sefilor din partid. Cand l-am mai intrebat si ce motive cardinale are ca sa-i respecte, m-a privit banuitor si a baiguit niste generalitati.

Am in minte acum, cand scriu, numele catorva compatrioti, nu foarte multi, pentru care nutresc un respect vecin cu veneratia. Ce om mare as fi fost sa-i fi avut in arborele meu genealogic!