Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În toate arhivele conţinând aşa-numitele "dosare de cadre" găsim un tip aparte de turnătorii de astă dată la partid - la PCR -, despre care nu se scrie şi nu se vorbeşte. Găsim "caracterizări" semnate de milioane de români şi în învăţământ, şi în fabrici, şi la sate. "Caracterizarea" era turnătoria generalizată, considerată în întreaga societate comunistă un mecanism social ţinând de "democraţia comunistă". Când ţi se impunea să scrii, la avansarea unui coleg, mai rar la retrogradare, o "caracterizare", atât colegul, care ştia că ai fost pus s-o scrii, cât şi întregul şir de şefi prin mâinile cărora trecea apoi caracterizarea, ca în final să ajungă şi la Securitate, socoteau chestiunea în termenii unui drept - îndatorire cetăţenească. Nu numai PCR-ul decidea dacă un caracterizat era demn să fie ridicat în funcţie, conta şi părerea scrisă şi semnată a populaţiei de caracterizatori. Desemnaţii manifestau, spre deosebire de turnătorii complexaţi ai Securităţii, un gen de mândrie aparte, de selectaţi. Erau mândri, pentru că prezentau o anume dotare pentru turnătoria de recomandare.
Îndeobşte, caracterizările erau laudative, numai că, în final, ele trebuiau să cuprindă şi critici, întru îndreptarea individului. Aici, la critici, afla Securitatea de unde putea fi apucat de coadă, la o adică, promovabilul. Când fotbalistul Gică Popescu declară, perfect convins de oportunitatea argumentelor sale, că toate turnătoriile din dosarul său de la CNSAS sunt diferite de obişnuitele delaţiuni, că sunt "caracterizări de bine", el are în memorie turnătoria curentă la serviciile de cadre. Acea turnătorie "de serviciu" practicată de clasa muncitoare, de ţărănime şi de intelectualitatea progresistă de la oraşe şi sate. De toată România. Membrii ceva mai vârstnici ai CNSAS-ului au semnat şi ei caracterizări. Cu siguranţă că a scris "referate pozitive" şi Mircea Dinescu. Şi nu oricum, ci cu îndreptăţirea cetăţeanului luminat, care e dator să aibă o atitudine în colectiv, să pună umărul, nu la îndreptarea unor tovarăşi de muncă plini de slăbiciuni şi greşeli, ci la mai binele celor buni. Cum să fie delaţiune o "caracterizare", discutată de regulă în şedinţe de partid şi al cărei scop era să facă dintr-un cadru de nădejde unul şi mai de nădejde?
Turnătoriile "în sus", dacă erau citite cu cheia potrivită sau în oglindă, erau la fel de utile Securităţii ca şi turnătoriile clasice "în jos". În Statele Unite, angajaţii de care firma se descotoroseşte, fiindcă nu-s buni de nimic, nu sunt daţi afară cu această explicaţie, că nu-s buni de nimic. Există în folclorul afacerilor un lucru subînţeles: dacă un om care vine să ceară o slujbă are de la vechiul loc de muncă o caracterizare "în sus", profund laudativă, înseamnă că e mai prudent să nu-l angajezi. Patronul nu poate să probeze că un funcţionar de-al său e indolent şi încet la minte. Dacă îl concediază pentru asta, că e un neisprăvit, va fi obligat de justiţie să-i plătească despăgubiri. Dacă însă îi scrie indolentului în caracterizare că e omul cel mai harnic şi mai loial pe care l-a cunoscut, dar că e nevoit să-şi restrângă activitatea, pentru laudă în exces nu are cum să fie dat în judecată. De unde se vede că turnătoria "în sus", cu toate perfidiile ei, e o invenţie veche de când lumea şi răspândită în toată lumea. Comunismul i-a creat doar câteva rosturi specifice şi "în jos".
Citește pe Antena3.ro
