Un profesionist

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Multe din cuvintele reabilitate sau avansate in grad de limba romana a acestor ani sint parazitate la sens, sint capusate, am putea zice, intocmai afacerilor statului.

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Multe din cuvintele reabilitate sau avansate în grad de limba română a acestor ani sînt parazitate la sens, sînt căpuşate, am putea zice, întocmai afacerilor statului.

Primii, pe care i-am auzit că-şi spun profesionişti, au fost cei nimeriţi ori mai corect spus eşuaţi, nici ei nu ştiau cum, în gazetărie. Viaţa i-a trimis curînd la locurile lor, dacă vor mai fi existat locuri unde s-o ia de la capăt, nişte oameni care nu se pricepeau ca lumea la nimic, dar în primii ani ai noii aşezări a presei îi lua gura pe dinainte şi strigau "Profesionist!",
în loc de "Prezent!", indiferent ce le cereai să scrie, o ştire sau un reportaj.

În străinătate am cunoscut o persoană cu studii economice solide, care şi-a creat, cu posibilităţile vaste oferite de internet, o variantă personală, de un profesionalism pe cît de original, pe atît de eficient, la o meserie destul de comună în Occident. Numele în franceză al îndeletnicirii n-are un echivalent la noi, pentru că nu se practică ori se practică discret, mai mult în Ardeal. Pentru degajarea unor spaţii de mobilierul de prisos, pentru reabilitarea unor apartamente eliberate de chiriaşi şi pentru toate operaţiile care cer pricepere, efort şi organizare, astfel ca un loc util să fie repede deblocat de obiectele celor care l-au folosit, ca să poată fi închiriat unor noi utilizatori – particulari sau firme –, sînt angajaţi profesionişti ai operaţiunii.

Treaba se face cu un contract, scurt şi igienic. Profesioniştii "debaralelor" ajung la o pricepere în caractere, psihologii şi locaţii vecină cu magia. Dintr-o discuţie sumară la telefon cu persoana care-i solicită şi în funcţie de arondismentul de unde sînt sunaţi, din zone locuite de cetăţeni cu stare şi curaţi ori din cartiere cu imigranţi, ei îţi pot face portretul individului, îţi spun o mulţime de lucruri interesante despre situaţia lui materială, despre obiceiurile casei şi starea locuinţei. Se pot numi statisticieni ai deprinderilor omeneşti, ai felului de a fi al unor categorii sociale şi intelectuale. Cred că, dacă le-ai cere-o, ar putea să ghicească şi înfăţişarea celui care le telefonează sau îi abordează pe internet. Cunosc oraşul nu numai stradal şi social, ci şi ca mod de folosinţă.

Ştiu cum sînt instalaţiile de apă şi canalizare pe strada unde ar urma să plece cu echipa, cît de generoşi sau de zgîrciţi sînt locuitorii majoritari ai cartierului, cam ce fel de lucruri cumpără şi abandonează, ce haine îmbracă, unde îşi fac piaţa şi ce lasă în urmă cînd se mută. Au o cunoaştere a omului, în condiţia lui de familist ori de funcţionar, într-un chip care nu i-a preocupat nici pe romancieri, nici pe primari, dar care merge pînă la cotloanele cel mai puţin frecventate ale firii. Dacă arheologii pot reconstitui din aproape nimic viaţa unei aşezări, specialiştii în mutări şi debarasări practică o arheologie anticipativă: ştiu dinainte tot ce ar fi de aflat într-un loc părăsit de locatari.