Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De puține ori ca până acum au fost atât de actuale cele trei întrebări pe care le-a pus Jean Francois Deniau în cartea sa ,,L*Europe interdite’’, apărută în anul 1977, adică la două decenii de la instituirea Comunității Economice Europene:,,Pentru ce? Cum? Împreună cu cine?’’ Firește, de atunci și până acum, s-au petrecut multe, majore schimbări în arhitectura construcției europene, au existat creșteri și descreșteri, dar poate că niciodată Uniunea Europeană nu s-a aflat în fața unor atât de grave întrebări de care depinde însuși viitorul său. Răspunsuri care nu mai pot fi date doar de un grup de state, aparținând așa numitului ,,nucleu dur’’, ci trebuie să fie rezultatul unor largi consultări și dezbateri, în care să nu mai existe adevăruri apriorice, nici poziții declarate ca unanim acceptate înainte de a fi negociate de către toate cele 27 de state membre ale uniunii, ca urmare a BREXIT.
Acestea au fost câteva dintre principalele rațiuni care recomandă interesului public dezbaterea cu tema ,,Uniunea Europeană la 60 de ani. De la Roma la Roma:între solidaritate și divizare’’, ai cărei organizatori au fost Fundația Europeană Titulescu și Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European și a cărei gazdă a fost Casa Titulescu din București. Dezbatere ai cărei invitați de marcă au fost Serghei Stanișev, membru al Parlamentului European, președintele PES, pe Joseph Weidenholzer, membru al Parlamentului European, vicepreședinte al Grupului S&D pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și pe europarlamentarul român, Victor Boștinaru, vicepreședinte al Grupului S&D pentru politică externă și al cărei moderator a fost profesorul universitar dr. Adrian Năstase, Președinte al Fundației Europene Titulescu.
De la bun început trebuie evidențiată semnificația cu totul aparte a acestei dezbateri, dată fiind, pe de o parte, de împrejurarea că aceasta este prima cu această temă organizată în România și care beneficiază de o asemenea marcantă participare, cât și de faptul că are loc sub auspiciile unei prestigioase entități a mediului diplomatic și academic al cărei mentor spiritual este Nicolae Titulescu ,, cel care a adus România în Europa și Europa în România’’. Se cuvine menționat, în același timp, faptul că moderatorul acestei dezbateri a fost diplomatul și profesorul de excepție Adrian Năstase, premierul în mandatul căruia România a încheiat cu succes negocierile pentru a deveni stat membru al Uniunii Europene. Ceea ce i-a conferi profesorului Adrian Năstase solide argumente pentru a imprima discuțiilor un caracter aplicat și o atât de necesară dimensiune prospectivă.
De aceea, încă din alocuțiune de deschidere a dezbaterii profesorul Adrian Năstase a punctat temele esențiale, insistând asupra ideii că în momentul de față Europa se află la răscruce, fiind confruntată cu multiple provocări, așa încât una dintre prioritățile majore trebuie să o reprezinte recâștigarea încrederi cetățenilor din toate statele membrei în forța și în capacitatea Europei Unite.
Am reținut din intervenția liderului PSE, Serghei Stanișev, în primul rând o precisă radiografie a situației create în UE după ce una dintre cele mai vechi țări membre, Marea Britanie, a decis să părăsească uniunea. În mod deosebit, merită menționată imaginea corectă și exactă a ,,celor trei alternative politice’’ aflate într-o confruntare deschisă: cea conservatoare, cea a naționaliștilor și cea social-democrată. Făcând o judicioasă analiză comparată, Serghei Stanișev a menționat că alternativa conservatoare a construcției europene, implicit familia PPE, au propus tuturor statelor membre austeritatea ca unică soluție pentru ieșirea din criză. ,,Dar- spune Serghei Stanișev- nu s-a întâmplat acest lucru.’’ Iar răul pe care l-au provocat PPE și ideologia sa neoconservatoare este departe de a se opri aici , consecințele fiind cele pe care le suportă, în primul rând, oamenii obișnuiți, cetățenii: ,,Ne plângem că populismul și naționalismul sunt în creștere, dar aceasta s-a întâmplat pentru că oamenii se simt abandonați, frustrați. Ei sunt furioși și spun că Europa (de fapt Uniunea Europeană n.n.) se poartă cu noi de parcă nu le-ar păsa de noi.’’ ,,Criza refugiaților și migrația reprezintă exemple în acest sens’’ a mai menționat Serghei Stanișev, conchizând: ,,Oamenii nu văd solidaritate în Europa între țări și în interiorul țărilor’’. În această situație, soluția pe care el o preconizează și o susține este exprimată prin sintagma ,,reconstruirea caracterului socialist al UE’’, fiind gândită ca obiectivul de maximă importanță. Idee pe care, de altfel, a concentrat-o în câteva determinații fundamentale: protecție socială, și oportunități egale pentru fiecare cetățean din toate statele membre ale UE. ,,Acum- a mai spus liderul PSE- intrăm într-o etapă de discuții esențiale pentru viitorul UE, iar fiecare țară, fiecare grup politic trebuie să își aducă contribuția’’. Context în care a făcut această referință directă:,,Pentru România, acest lucru este foarte important, deoarece este o țară mare a Uniunii Europene și nu ar trebui să vă subevaluați importanța’’. Afirmație la care, cred, se cuvine să ne oprim cu mai multă atenție, fiindcă departe de a fi un compliment făcut gazdelor dezbaterii, aici este vorba despre o realitate pe care, din păcate, unii decidenți politici din ultimul deceniu au ignorat-o și, încă, o ignoră. Rezultatele fiind cele ce se văd și se resimt…
Tema soluțiilor optime, dezirabile și posibile pentru depășirea crizei cu care se confruntă Uniunea Europeană și, decurgând direct de aici, cea a alternativei social-democrate a fost preluată și nuanțată de Josef Weidenholzer, care și-a focalizat demonstrația pe această idee (numai aparent) paradoxală: ,,Putem să profităm de criză pentru a putea să analizăm arhitectura UE.’’ Pornind de la această premisă și, într-o categorică despărțire de unii optimiști de circumstanță, domnia sa a afirmat că, la Roma, ,,nu am avut o voce de învingător’’, în sensul că nici-unul dintre cele cinci scenarii propuse în discuție nu a dobândit un categoric câștig de cauză. Ceea ce nu însemnă și un motiv de renunțare sau de resemnare. Dimpotrivă, consideră europarlamentarul, recunoscând această ,,scleroză europeană’’, care își subsumează ,,multe promisiuni neîndeplinite’’, se poate face trecerea la un stadiu nou al dinamicii construcției europene. Pentru aceasta este nevoie, în opinia sa, ca în locul modelului unei Europe a pieței să se facă pasul la o economie cu o certă ,,axă socială’’, ceea ce presupune un accent puternic pe domeniul investițiilor. Din multitudinea de domenii în care economiile statelor membre ale UE ar putea interveni cu maximă celeritate, distinsul invitat s-a referit la cel al digitalizării pieței unice, pe care l-a și denumit a fi ,,la fel de important ca și Euro’’.
Cât privește tema atât de des abordată, deși nu întotdeauna în versiuni corecte și echilibrate – a diferențelor între Nord și Sud- Josef Weidenholzer a insistat asupra unui alt tip de decalaje, cum este cel dintre țările din Vest și cele din Est. În acest context, domnia sa aducând în discuție un subiect care pentru noi, aici și acum, are semnificația unei profund nedrepte așteptări, evident fiind vorba despre admiterea țării noastre în Spațiul Schengen,. Subiect încă deschis pentru care invitatul reuniunii a cerut ,,un răspuns clar’’.
Un interes deosebit a suscitat și intervenția lui Victor Boștinaru, europarlamentar român recunoscut pentru luările sale de atitudine categorice și temeinic argumentate împotriva unor poziții partizane și chiar incorecte pe care s-au situat și, din păcate se mai situează încă, unele oficialități ale Uniunii Europene în ceea ce privește România. În aprecierea lui Victor Boștinaru, socialiștii europeni au deplină îndreptățire să spună ,nu’’ așa zisului model al Europei cu două viteze, pentru care de-acum PPE s-a antepronunțat:,,Modelul nostru nu poate fi acela care privilegiază divizările și privilegiază instituționalizarea diferențelor dintre noi.’’ În replică, domnia sa a făcut și această afirmație directă:,, Unitatea este condiția supraviețuirii Uniunii Europene’’, anunțând,totodată, că, în cadrul grupului S&D se lucrează la un document strategic în care vor fi încorporate soluțiile sociale democraților europeni pentru ieșirea din criză a UE și recâștigarea încrederii cetățenilor în valoarea și sustenabilitatea politicilor sale pentru toate cele 27 de state membre. O atenția aparte a acordat Victor Boștinaru semnificațiilor acestor procese de relansare a construcției europene pentru România. Potrivit evaluărilor sale, este necesar ca ,,România să treacă de la situația de fatalitate ușor mioritică la situația de țară cu o atitudine pro-activă’’. Exprimând, cu titlu de opinie personală, rezerve asupra soluției ca țara noastră să se atașeze grupului Vișegrad ,,pentru că, fundamental nu prea avem multe lucruri în comun’’, domnia sa a insistat asupra ideii că România ,,trebuie să fie unul dintre promotorii consultării sistematice cu statele din vecinătate sa, punând accent pe modelul denumit << mai mult împreună>>.’’ În această ordine de idei, Victor Boștinaru a reamintit că, de la consensul de la Snagov, țara noastră ,,nu a mai construit nimic major bi-partizan’’, după care a avansat o ipoteză incitantă: ,,Ar trebui ca guvernul meu-guvernul României- să negocieze cu actorii politici un acord politic major pentru aderarea la eurozonă’’. Reluând și întărind ideea în acești termeni: ,,Să ne propunem o țintă realistă, dar să ne ținem cu toții de ea, nu să o folosim cu toții în campanie, să transformăm politica de coeziune nu doar un motiv de a ne bate pentru ea la Bruxelles, atunci când performanța de acasă e mai degrabă o contraperformanță’’. Afirmație având clare trimiteri la un adevăr dureros demonstrat și de recente evenimente:,,Lipsa de unitate este marea noastră vulnerabilitate’’.
În spiritul acestor abordări realiste, constructive s-a înscris și intervenția profesorului Adrian Năstase. De fapt, o demonstrație inclusă în fapte, care a pornit de la o constatare pe cât de amară pe atât de îndreptățită și anume că, după 60 de ani de existență, s-ar putea pune și întrebarea ,,dacă UE iese la pensie?’’ Nu, nu este doar o glumă, ci este un foarte serios motiv de îngrijorare, dar , deopotrivă, și un argument major de a se realiza, cu luciditate, o evaluare a situației și a se detecta cauzele sale profunde, pornind de la constatarea judicioasă că modificările pe care le-a cunoscut UE în acești 60 de ani ,, marchează și configurarea și proiectele de viitor și interesele’’. Evidențiind ideea că un prim regres al proiectului comunitar a fost înregistrat în 2005, prin neacceptarea Constituției Europene, Adrian Năstase a abordat, fără eufemisme sau nuanțări de circumstanță, în ce constau condiția reală și, mai ales, limitele referendumului național ,, ca instrument de reacție la anumite proiecte europene.’’ În această perspectivă, referendumul reprezintă, într-un fel, o evoluție neinspirată pentru că , la referendum, populația nu răspunde niciodată la întrebarea care îi este pusă, ci exprimă mai curând frustrările sale în legătură cu guvernul, în legătură cu problemele pe care eventual le-ar putea acea’’.
Un alt subiect de interes pe care președintele Fundației Europene Titulescu l-a abordat în intervenția sa a fost cel denumit în termeni uzuali ,,raportul intercomunitar’’:,,Inevitabil va trebui să discutăm despre relațiile cu SUA, cu Rusia, despre relațiile cu China, dacă UE, atunci când va fi mai mică, își va mai putea propune să fie o putere globală sau va reveni la un statut eventual de putere regională’’. În fine, dar câtuși de puțin în ultimul rând, profesorul Adrian Năstase a abordat și un alt subiect sensibil, în aceeași cheie de lectură realistă, motivată de faptul că,, nu este vorba doar de romantismul extremelor futurologice(ci), este vorba de niște interese foarte concrete.’’ Exemplul la care domnia sa a recurs pentru a-și susține opina este unul de incontestabilă actualitate și importanță:,,A existat o perioadă de interes pentru extinderea Occidentului spre Răsărit’’, ceea ce s-a regăsit în ,,lărgirea UE, interesul pentru Europa de răsărit’’ ,,Probabil- a punctat Adrian Năstase, cu fină ironie, ideea- acum nu mai sunt atât de interesate’’. De unde și o altă constatare de natură să ne de foarte serios de gândit: ,,Restrângerea UE pe zona centrală și sub presiunea unor factori interni, reprezintă, până la urmă, dorința de supraviețuire’’.
Firește, dată fiind complexitatea și importanța subiectelor care decurg, în mod firesc și necesar, din tema centrală a dezbaterii-,, Uniunea Europeană, între solidaritate și divizare’’- este de la sine înțeles că nu s-au formulat concluzii. Așa încât, ideile pe care le-au susținut cei trei distinși europarlamentari, moderatorul dezbaterii ca și numeroșii participanți la discuții nu pot fi considerate decât concluzii de etapă, eventual scenarii anticipative. Important este, în primul rând, faptul că discuția în spațiul public s-a deschis și că ea trebuie să fie cunoscută cât mai bine de către cât mai mulți dintre noi, cei care , pe drept cuvânt, am făcut și facem din opțiunea europeană o opțiune corectă, sinceră și constantă. De aici și spațiul pe care l-am acordat prezentării acestei dezbateri cu adevărat de excepție, asumându-mi,bineînțeles, toate consecințele inerente...
Șerban CIONOFF
