Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Putem sa spunem noi ce vrem, chiar si la prima ora a diminetilor fragile, putem sa semnam in alb toate formularele sinceritatii absolute, putem sa ne legam cuvantul de orice reper complicat al prezentului, degeaba. Cand ne asteptam mai putin, cand ne incredem naiv in explicatiile pe care le avem in inventar, varianta celorlalti ne poate da peste cap existenta. Intotdeauna exista un glas care ne subrezeste credibilitatea si ne impinge spre ezitari care provoaca impotmoliri fara final.
Cum e mai bine sa ne aparam versiunea? Tacand, insistand asupra detaliilor pe care suntem siguri, revoltandu-ne si aducand in discutie precedente relevante, cumintindu-ne treptat sub privirea celor care judeca tot ce facem si ce spunem? Care e, oare, cea mai simpla cale pentru a ne vindeca de obsesia adevarurilor putin credibile? Sunt multe, prea multe, intrebarile pe care ni le aduce in discutie avalansa de explicatii obligatorii. E nevoie sa avem la indemana un "de ce" pentru fiecare gest, pentru fiecare privire furata distantei, pentru fiecare lacrima soptita ilegal.
Varianta colegilor nostri de viata strica de multe ori echilibrul balantei, iar noi, visatorii fara diagnostic ai eternitatii, ne-am fi dorit ca toate sa fie la locul lor... Poate ca aici gresim fundamental. Nu e nimic ideal pe lume. Nu e nimic perfect in existentele noastre provizorii, ce vedem si ce auzim, ce simtim si ce dorim, toate starile prin care trecem in drum spre obositoarele extreme ne impun consecinte, ne provoaca sa intelegem ce ni se intampla, pentru ce traim si ce avem de facut mai departe, obligandu-ne sa ne stabilim prioritatile si sa ne fixam scopuri precise intr-o lume a confuziei generale.
Nu am avut un frate sau o sora de varsta mea, cu care sa ma cert in permanenta pe jucarii sau pe telecomanda, nu am trait clipe de mare suspans la scoala, ca sa fie nevoie sa iau parte la procese de constiinta in clasele primare, nu am avut vecini de bloc de care sa ma indepartez sufleteste din cauza vreunei minciuni definitive sau a vreunui geam spart duminica, si, totusi, nu stiu exact cum, nu stiu exact de ce, nu stiu exact de cand mi-e clar ce inseamna "varianta celorlalti". Ceilalti sunt, uneori, cei pe care nu am reusit sa ii cunoastem bine, aceia de la care habar nu avem la ce sa ne asteptam. Anonimatul periculos al opiniilor contrare ne pandeste necontenit. Cu toate acestea, cea mai grava situatie este cea in care acesti "ceilalti", care incurca si schimba directia, care ne impiedica sa continuam asa cum ne-am propus, suntem noi insine.
Versiunea noastra concureaza zi de zi cu versiunea celor care se implica in destinele noastre. Nu suntem doar noi in lupta pentru adevar. Nu e asa de simplu sa ne facem auziti si, mai ales, sa ni se aprobe spusele. Pare banal, pare lipsit de importanta, de asta pierdem atat timp pana sa ne dam seama ca trebuie sa ne punem la punct argumentele si explicatiile. Ne lasam intimidati de vocile oamenilor care se simt capabili sa ne invinga, ne ratacim cu timiditate ascultand ce au de spus si, la finalul judecatii, cand se lasa negura peste toate peisajele cunoscute, cand ne intreaba procurorii daca mai avem ceva de spus in apararea noastra, noi spunem ca nu si procesul ia sfarsit. Cateodata, pierdem.
In familie, am auzit mereu de dreptul la opinie, existau momente in care aproape ca inventam subiecte interesante pe marginea carora construiam un adevarat spectacol de pareri, de argumente, de analize. Asa treceau zilele, asa se scurgeau noptile noastre de insomniaci. Nu mai am nici o indoiala: fara sa stim, ne cheltuim cea mai mare parte din viata construind versiuni definitive la provizoratele de ultima ora. Apar schimbari, dispar factori de comparatie, se sting repere, se intuneca orizonturi, se modifica datele problemei, nu-i nimic. Noi adaptam vechea versiune, o transformam, adaugandu-i data corecta si semnatura, si mergem inainte.
Poate teama ca persoana de langa noi ar putea sa ne invinga in batalia argumentelor ne forteaza sa cantarim cu grija consecintele directe ale faptelor si ale cuvintelor noastre. Poate ca lupta ne face totusi bine. Nu ne putem retrage. Nu putem sa ne adapostim in tacere. Cat exista varianta celorlalti, e obligatoriu sa existe si varianta noastra.
Citește pe Antena3.ro
