Chirurgii din Epoca de Piatră

Intervenţii chirurgicale se efectau şi în urmă cu aproape 7.000 de ani şi aveau succes. Acestea sunt concluziile la care a ajuns o echipă de cercetători de la Institutul Naţional pentru Cercetare Arheologică Preventivă din Franţa, după ce a analizat rămăşiţele pământeşti ale unui bărbat care a trăit pe teritoriul acestei ţări în urmă cu 6.900 de ani.

Nu aveau instrumente sofisticate de genul celor care se folosesc astăzi în sălile de operaţii, dar lucrau curat, cu responsabilitate. În Epoca de Piatră, rănile se dezinfectau probabil cu pelin, anesteziile se făceau cu alcool, iar operaţia în sine, cu instrumente cioplite din diverse roci. Mai mulţi cercetători de la Institutul Naţional pentru Cercetare Arheologică Preventivă din Franţa (Inrap) au ajuns la aceste concluzii după ce au studiat cu atenţie rămăşiţele pământeşti ale unui bărbat care a trăit, în urmă cu aproximativ şapte milenii, în regiunea numită astăzi Buthiers-Boulancourt şi situată la circa 65 de kilometri sud de Paris.

MEDICUL, ÎN NEOLITIC
Potrivit experţilor citaţi de pagina de internet a ziarului britanic The Times, bărbatul a suferit o amputare de antebraţ executată ca la carte, cu rigoarea de care dau dovadă astăzi chirurgii asistaţi de tehnologia modernă. "Medicul" care l-a operat nu purta nici pe departe saboţi albi şi halat albastru, ci piele de oaie sau capră şi picioarele goale. Nu exista sală de operaţii, însă se improviza una într-o peşteră sau chiar sub cerul liber. Acestea erau procedurile în aşa-numita perioadă a ceramicii lineare (începutul neoliticului).

Doi arheologi şi un medic legist au ajuns la concluzia că pacientul era un om important, probabil un temut vânător: mormântul său măsura doi metri, mult mai mare decât cele în care erau îngropaţi oamenii obişnuiţi. Lângă trupul neînsufleţit au fost lăsate, probabil pentru a-i servi în viaţa de apoi, un topor din şist, un instrument din cremene, cu vârful ascuţit şi rămăşiţele pământeşti ale unui animal tânăr. Nu au fost găsite oasele de la mâna operată a bărbatului, dar nici nu a fost identificată, în urma analizelor, vreo urmă de infecţie la braţul amputat. Potrivit cercetătorilor, pacientul a trăit mult şi bine după această intervenţie.

Strămoşii chirurgilor de astăzi stăpâneau tehnici şi cunoştinţe medicale nebănuite. Pentru tăiere foloseau un fel de bisturie cioplite în piatră - de regulă silex sau şist. Rana era dezinfectată, operată curat şi apoi tratată. Condiţiile de operaţie erau aseptice, întocmai într-un mediu spitalicesc din zilele noastre, spun cercetătorii care au studiat cu atenţie scheletul găsit într-un mormânt datând din neoliticul timpuriu.

Astfel de operaţii chirurgicale se efectuau în mai multe regiuni din Europa Epocii de Piatră, scrie The Times, amintind de două descoperiri recente în Germania şi în Cehia. "Se ştia că în Epoca de Piatră medicii efectuau trepanaţii, dar nu şi amputări de membre. Primii fermieri europeni erau capabili să execute acte chirurgicale sofisticate", sunt de părere specialiştii de la Inrap.