Copleşite de datorii, oraşele americane se autodizolvă

Pe fondul crizei financiare, multe centre urbane din SUA decid să se autodizolve şi se lasă ''întreţinute'' de stat sau de districte. Acest lucru se întâmplă în California, Colorado şi statul Washington şi este permis de o lege pusă în aplicare ultima dată în 1972, informează Agerpres.

Şi localităţile ''mor'' în SUA şi aceasta la propriu: se dizolvă copleşite de datorii, scrie cotidianul italian Il Giornale. Aceasta este ultima frontieră a crizei care face vâlvă atunci când ameninţă bănci sau doboară coloşi ai industriei precum General Motors sau Chrysler, dar care în viaţa de zi cu zi afectează sute de localităţi sau oraşe mici, în condiţiile în care peste 20 de state dintre cele 50 care alcătuiesc SUA se confruntă cu ''cifrele roşii''.

De obicei, atunci când o localitate nu mai reuşeşte să se menţină pe linia de plutire, declară faliment, aşa cum fac multe persoane private. Acest lucru permite atenuarea pierderilor şi redemararea. Dar recesiunea este atât de apăsătoare încât face ineficientă, în multe cazuri, şi această soluţie tolerată. Atunci nu mai rămâne decât să se recurgă la ultima opţiune permisă de legile din SUA, cea a desfiinţării, considerată până de curând ceva mai mult decât folcloristică.

Această metodă era folosită numai de localităţi pierdute şi depopulate, învinse de demografie, nu de finanţe. Astfel de poveşti erau pe placul televiziunilor care vânau poveşti nostalgice. Era ceva romantic ca o localitate pierdută în natură şi ruptă de marile rute economice să capituleze în faţa modernităţii. În California, ultimul caz, cel al localităţii Cabazon, datează din 1972.

Acum însă, situaţia este diferită iar contextul nu mai este deloc romantic. Există numeroase orăşele aproape ruinate în California, Colorado şi statul Washington, deoarece criza a redus încasările şi a înmulţit plăţile. Chiar şi atunci când sunt locuite de milionari care, în loc să contribuie la dificultăţile localităţii preferă să-şi transfere reşedinţa.

Timp de circa şase luni, de când falimentul băncii Lehman Brothers a dus la prăbuşirea Burselor, primarii unor astfel de orăşele au încercat să reziste, de exemplu emiţând titluri municipale, care au fost însă catalogate drepte ''obligaţiuni-gunoi'' şi nimeni nu le-a cumpărat. Apoi au decis să capituleze. Casele rămân, la fel şi străzile, dar dispare municipalitatea, consiliul primăriei şi orice companie publică. Cetăţenii continuă să plătească impozitele, dar încasările nu mai finanţează nevoile colectivităţii şi sunt folosite pentru a stinge datorii pe cât posibil. Avantajul este că districtul sau, în caz de imposibilitate, statul, trebuie să garanteze unele servicii esenţiale, precum canalizarea sau furnizările de apă şi să colecteze fondurile pentru pensii de la salariaţii publici.

În statul Washington acest pas a fost făcut deja de mica localitate Mesa, iar în California de orăşelul Rio Vista, cu 8.000 de locuitori, fondat în 1893. Următorul pe listă este Vallejo, care are 126.000 de locuitori. În acest fel, afacerea devine serioasă pentru că ''demisiile'' sunt considerabile. În secolul al XIX-lea a fost de două ori capitala statului iar astăzi este celebru pentru parcurile sale de divertisment. Este cel mai mare oraş din California care a declarat faliment iar acum riscă să dispară, cel puţin cu numele.

Aceasta cu condiţia ca statul sau districtul să accepte ''adopţia'' oraşului muribund. Diferiţi jurişti contestă obligaţia de a garanta serviciile esenţiale, mai ales în aceste vremuri. Şi California este în pragul falimentului şi nu-şi mai poate asuma noi obligaţii şi nici conta pe guvernul federal, a cărui datorie publică este imensă. Preşedintele Barack Obama a anunţat deja că nu o poate salva.

Se profilează în acest fel un scenariu inimaginabil, cel al oraşelor care mor cu adevărat, transformându-se în burguri lipsite de autorităţi şi în care nimic nu mai funcţionează. Oraşe fără identitate, fără chip, fără viitor. (V.A.)