Decesul din cauza stresului, subiect tabu în Japonia

Stresaţi sau epuizaţi, mii de salariaţi japonezi mor în fiecare an din cauza muncii,arată El Mundo, citat de Agerpres. Subiectul reprezintă o adevărată problemă de sănătate în arhipelag ce ar putea fi agravată în aceste vremuri de criză. La unii angajaţi suprasolicitaţi, excesul de activitate provoacă tulburări grave şi chiar riscul unui infarct, în timp ce pe alţii îi împinge direct la sinucidere.

În 2007, poliţia a înregistrat 2.207 de sinucideri în ţară şi în jur de 10.000 de angajaţi au suferit un atac cardiac sau cerebral, în urmă căruia unii au murit, din cauza stresului de la locul de muncă. Aceste cifre ar putea creşte odată cu recesiunea economică, după cum au avertizat experţi din această ţară. Potrivit lui Hiroshi Kawahito, avocat al unei asociaţii a rudelor acestor victime, cel puţin 10% din incidentele de muncă de acest tip sunt declarate serviciilor sociale, sau rudele celor afectaţi renunţă pur şi simplu să se implice în procese administrative de lungă durată care nu au întotdeauna succes. În 2007, 58% din cererile de despăgubire au fost respinse de Ministerul Muncii, o rată care diferă totuşi de cea de 95% înregistrată acum 20 de ani. "Există o presiune din partea opiniei publice ca acest flagel să fie recunoscut", explică Kawahito. Descris în urmă cu destul timp în Japonia drept "karoshi", sau moarte din cauza muncii, acest sindrom nu a fost reconoscut decât relativ recent de autorităţile oficiale. În mai 2007, şeful unui şantier naval din regiunea Tochigi (la nord de Tokio) şi-a pus capăt zilelor. Lucrase între 65 şi 70 de ore pe săptămână timp de şase luni, înainte să cadă în depresie. În acest caz, serviciile sociale au calificat sinuciderea drept accident de muncă şi au acordat văduvei o pensie anuală de 3 milioane de yeni (aproximativ 24.000 de euro). "Subiectul continuă să fie tabu în Japonia. Companiile cred că sănătatea mentală a angajaţilor lor este o problema privată", notează Hajime Urushihara, responsabul cu condiţiile de muncă la confederaţia sindicală Rengo. Stresul a luat amplaore în această ţară, de la sfârşitul anilor 90, când s-a produs un avânt al locurilor de muncă parţiale şi sezoniere, un tip de muncă ce reprezintă azi o treime din total. Aceşti salariaţi temporari sunt îngrijoraţi pentru viitorul lor - 85.000 dintre ei vor deveni probabil şomeri înainte de luna martie din cauza crizei economice.

Pentru Tetsunojyo Uehata, directorul unui centru de asistenţă a victimelor stresului, programul de lucru este doar o parte a problemei. În opinia sa, hărţuirea morală, eşecul profesional şi conflictele cu ceilalţi colegi sunt principale cauze ale sinuciderilor. "De multe ori, conducerea nu îşi dă seama de gravitatea situaţiei", se lamentează doctorul, care subliniază că acest tip de probleme se repercutează şi asupra familiei celui afectat. Sadako, o tânără angajată la un birou din Tokio, povesteşte că nu se poate deconecta când pleacă de la locul de muncă: "Ies de multe ori cu colegele în oraş dar tot despre problemele de la serviciu vorbim... parcă ne bântuie!". Iar angajaţii deja obosiţi nu vă nicio scăpare: "După război japonezii au muncit mai mult, dar visau ca lucrurile să se amelioreze. Acum pare să fi dispărut şi speranţa", spune cu îngrijorare sindicalistul Urushihara. Nicio categorie socială nu este scutită de problemă, de la ziariştii care îşi multiplică colaborările şi până la însuşi împăratul Japoniei. Akihito s-a văzut obligat să-şi reducă agenda la sfârşitul anului trecut din cauza stresului persistent legat de atribuţiile sale de conducere, după cum au asigurat medicii săi.