Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu pot să mă fac că ceea ce văd la televizor nu există. Motiv pentru care, până recent, pentru mine exista o oarecare Moni, pipiţă parvenită căzută graţios în braţele unui puriu mititel şi bogat. Există şi perechea. Un domn despre care am auzit că a inventat un produs pentru construcţii prost, care pleacă şi se-ntoarce nu „acasă”, ca noi, oamenii obişnuiţi, ci „la domeniu” şi care, din când în când, făcea baie gol cu nişte dame agăţate de prin baruri selecte.
D-ALE CARNAVALULUI. Perspectivele mi-au fost însă zdruncinate structural o dată cu divorţul la care vreau, nu vreau, asist din fotoliul personal. Acolo am văzut că tatăl a rămas cu fata până la începerea procesului. El i-a interzis mamei să-şi vadă copilul, deşi nici o lege n-o împiedicase de la aşa ceva. Însă nimeni nu s-a sesizat, deoarece dama trebuia pedepsită pentru tupeul de-a se fi transformat din moldoveancă amărâtă în soţie de boss. Brusc au început să mă încerce trăiri empatice faţă de huiduită. Acu’ văd că instanţa s-a sucit şi i-a dat-o mamă-sii până la noi revizuiri. În timp ce tatăl se arată îngrozit de bruta de nevastă-sa şi de cum era ea curvă şi vai de capul de ei.
DILEME. Şi cel mai mult din toate astea îmi place de colegii noştri care-l lasă să vorbească. De fapt, care îl roagă să vorbească, să le spună ce crede şi ce simte el, ca tată responsabil şi soţ cu capul pe umeri, da’ nu-ndrăzneşte unu’ să-l întrebe cinstit, de la om la persoană: „Nene, da’ erai beat când te-ai însurat? N-ai ştiut? Erai orb când bruta o maltrata pe fetiţă? Te droga? Te lega? Ce-ţi făcea de te trezişi acu’ să o mânjeşti pe «proastă»?”. Că proastă a făcut-o în direct. E proastă că vrea împărţirea bunurilor achiziţionate pe timpul căsniciei. Bogatul zice că are facturi, că a plătit el, deci proasta n-are ce dori.
CAZURI. Păi, da, le-o fi plătit. Atât că dânsul uită că el plătea atât bunurile, cât şi „salteaua”. Cam aşa se face într-un mariaj. Cum să zic io, ca să priceapă şi tablourile... tu procuri hrană, eu o gătesc. Diviziunea muncii. Apoi, împreună, păpăm rahatu’. Cam aşa. Zic.
Nouă asta ni se serveşte la tv şi ne tăvălim de grija lor. Afară sunt emisiuni care dezbat cazuri reale şi care preocupă societatea. De exemplu, când o tanti era hărţuită de un psihopat şi a făcut plângeri peste plângeri la Poliţie. Ea, Poliţia, a crezut că-i aşa, mai la mişto, şi s-a cam lălăit. Până când să se înfăţişeze cazurile la proces, psihopatul a dibuit victima care se pitulase pe la mii de kilometri distanţă şi i-a vârât un glonţ în cap. Iar societatea s-a adunat întru modificarea legislaţiei. Să fie mai neîndurătoare şi să nu se mai întâmple cazuri.
De-aia probabil noi rămânem la ideea că civilizaţie înseamnă să ne spălăm pe dinţi şi să ne ştergem la popou după ce ne facem nevoile, în vreme ce pentru alţii civilizaţia se-ntâmplă pe paliere cu totul necunoscute nouă. Undeva, în altă lume. Pentru noi, cu siguranţă, şi în altă viaţă. (Anuşka)
