La început a fost alcoolul...

Chestia cu "oul sau găina" e fumată. Mai nou, alcoolul s-a împământenit mult mai devreme decât ştim noi. Aşa susţine un arheolog american care, săpând cu spor în preistorie, a dat de urme fine de alcool, suficiente ca să-şi argumenteze noua teorie.

După Patrick McGovern, primele picături de alcool se scurg din Neolitic. Arheologul american, recunoscut ca fiind un expert internaţional în detectarea urmelor de alcool, rescrie povestea unui viciu multimilenar cam aşa: "O fiinţă preistorică culege de pe jos câteva fructe căzute, le duce la gură şi le mănâncă. Prima senzaţie e un gust plăcut, dulce-acrişor. Dar după ce alcoolul ajunge în sânge, creierul fiinţei începe să trimită un nou mesaj, care se transformă iute în dorinţă: indiferent ce e, mai vreau!" ...

Aşa pare să fi avut loc prima întâlnire a omenirii cu alcoolul, sub formă de fructe fermentate, iar după ce s-a familiarizat cu efectul, omul nu a mai contenit să caute sursele a ceea ce avea să devină o minunată licoare.  

SCUIPĂ DE UNDE BEI!
Acum, istoria se răstoarnă cu totul. McGovern e sigur că în cămările preistorice exista obligatoriu un stoc de alcool, deloc neglijabil. O dovedeşte şi recenta sa descoperire din satul Jiahu de azi, din China, în valea Fluviului Galben, unde a găsit, pe cioburi de lut, urmele unei băuturi numite mied, cu o concentraţie de alcool de 10%, veche de peste 9.000 de ani, scrie Der Spiegel. Şi roata nu se inventase încă!... La analiza cromatografică şi spectometrică pe care a făcut-o în laboratorul lui specializat în arheologie biomoleculară, din Muzeul Universităţii Pennsylvania, a descoperit pe cioburile de lut urme de acid tartaric - unul dintre principalii acizi prezenţi în vin - iar în porii lutului, ceară de albine, demonstrând că omul neolitic a început să prepare băuturile alcoolice din fructe şi miere. Mai târziu, el a observat că, mestecând bine orezul cu tulpină cu tot, obţine o pastă dulce. Omului primitiv i-a trecut prin minte să scuipe pasta în vasele cu fructe fermentate, peste cojile ce se ridicau deasupra lichidului obţinut. Prin găurile mici din vase,  "neoliticii" băgau paie şi beau lichidul fermentat. De necrezut, dar alcoolul e preparat şi consumat şi astăzi după aceeaşi metodă primitivă în unele regiuni din China. McGovern trage concluzia că acest proces timpuriu de fermentaţie s-a dovedit a fi o strategie isteaţă de supravieţuire a celor din neolitic. "Consumul de alimente puternic energizante, ca zahărul şi alcoolul, a fost soluţia fabuloasă de supravieţuire într-un mediu ostil, cu puţine resurse naturale pe care au descoperit-o oamenii primitivi", explică arheologul, adăugând că femeile beau cot la cot cu bărbaţii. El are dovezi  că alcoolul se "fabrica" de timpuriu şi în alte părţi ale lumii. Mai mult, el susţine că agricultura s-a dezvoltat tocmai datorită alcoolului, "neoliticii" căzând repede în patima beţiei şi căutând noi resurse pentru a-şi satisface viciul. "Aşa se pare că s-au extins culturile de orez, porumb, orz, mei şi grâu în Asia, Africa şi Mexic", spune expertul.

STRĂBUNUL IRANIAN AL BERII
McGovern a descoperit şi berea preistorică, în Iran, la Godin Tepe. Pe vasele de băutură găsite acolo, arheologul a făcut o descoperire uimitoare. Pe fundul acestora erau scrijelite şanţuri încrucişate, ce conţineau urme de oxalat de calciu - un subprodus toxic, rezultat din prepararea berii. Vasele de aproximativ 50 de litri descoperite de expertul american datau din anul 3500 Î.d.H, iar strămoşii noştri observaseră deja ce e bun şi ce e toxic în băuturile lor! Berea era preparată din orz, strivit cu pietre de bazalt şi amestecat cu alte ingrediente, obţinându-se soiuri de bere în diverse culori, de la cea brună până la cea a chihlimbarului, şi cu o varietate de arome. Cam tot atunci, sumerienii o venerau pe zeiţa fertilităţii, Nin-Harra, pe care o considerau "inventatoarea" berii,  lăsând pe tăbliţe de lut şi instrucţiunile pentru prepararea licorii "divine".