Maşina timpului / Elevi britanici geniali în 2008, mediocri în 1965!

Royal Society of Chemistry din Marea Britanie desfăşoară cu adevărat o activitate tot mai originală. A urcat în ''maşina timpului'' 1.300 dintre cei mai străluciţi elevi din Marea Britanie, obişnuiţi să ia întotdeauna notele cele mai mari şi i-a transportat într-o şcoală din 1965.

Pe pupitre, elevii au găsit o temă la matematică datând din acea perioadă, una dintre cele pe care concetăţenii lor de 16 ani născuţi în 1949-1950 o rezolvau fără greutate şi fără să copieze prea mult. Foarte puţini dintre elevii veniţi din viitor (15%) au reuşit să o rezolve, ceilalţi predând foaia albă, notează La Stampa într-o corespondenţă de la Londra, citat de Agerpres. A mers mai bine în perioadele intermediare pe care ''maşina timpului'' le-a parcurs: în 2005, temele erau deja mai uşoare şi 35% din elevi le-au rezolvat. Dar în general, o mare parte din cele 1.300 de mici genii din şcolile britanice s-a dovedit incapabilă să rezolve problemele de matematică şi algebră pe care le rezolvau părinţii lor.

Experimentul condus de RSC te poate face să zâmbeşti, dar a fost tratat cu foarte multă seriozitate de cei care se ocupă de şcoală. În Marea Britanie, dar aproape în toate ţările, calitatea nivelului învăţământului şi a pregătirii se prăbuşeşte şi, potrivit experţilor, dacă situaţia nu se remediază imediat, viitoarele generaţii nu vor mai fi în măsură să rezolve nici cele mai simple exerciţii de calcul, de exemplu extragerea unei rădăcini pătrate. În opinia lui Michael Gove, ministrul din umbră al învăţământului, testul arată că şcoala nu pregăteşte adolescenţii pentru a înfrunta secolul al XXI-lea. Niciunul dintre ei nu va putea deveni un om de ştiinţă, un matematician sau un specialist în tehnologii. ''Tinerii cei mai capabili nu sunt instruiţi privind cum se rezolvă o operaţie matematică, deoarece datorită sistemului de evaluare folosit în prezent pot lua o notă foarte bună fără să fie obligaţi să facă niciun calcul. Pentru cei care se mulţumesc să ia 'gradul C', nota minimă pentru a fi promovat, este suficient să ai cunoştinţe superficiale privind numeroase subiecte, fără a fi necesar să înţelegi noţiunile fundamentale ale materiilor'', a relevat directorul Royal Society of Chemistry.

Raţiunile acestui declin în pregătirea culturală sunt numeroase iar unele sunt strâns legate de sistemul de instruire anglo-saxon, bazat pe teste şi pe evaluarea profesorilor pe baza rezultatelor obţinute de elevi. Profesorii tind să le predea elevilor strictul necesar pentru a putea răspunde la chestionar, pierzând din vedere tabloul global. Odată cu trecerea timpului temele au devenit tot mai uşoare, cu rezultatul că nimeni nu mai este în măsură să facă calcule pentru a rezolva o ecuaţie. Dacă experimentul RSC ar fi fost efectuat în oricare altă ţară occidentală ar fi dat probabil aceleaşi rezultate. Încă din şcoala primară li se permite copiilor să folosească calculatorul în clasă, considerându-se inutil să depună eforturi pentru operaţii pe care tehnologia le poate face pentru ei. Copiii au învăţat foarte bine această lecţie şi ajung la liceu neatenţi şi convinşi că nu mai este nevoie să memorezi lucrurile, deoarece cunoaşterea necesară (de exemplu, date sau o biografie) va fi oricum disponibilă, atunci când va fi nevoie, pe celularul conectat la Internet.

Parlamentarul laburist Frank Field, cu autoritate şi ascultat, i-a învinovăţit pe părinţi, într-un discurs pronunţat la Universitatea Leicester, pentru că nu mai manifestă acea rigurozitate educativă absolut necesară în pregătirea elevilor. În opinia lui Field, epoca de aur a familiei britanice a culminat în anii '50, ultima în care părinţii erau întotdeauna de partea profesorilor şi niciodată de partea copiilor lor, iar familia şi şcoala contribuiau în egală măsură la creşterea culturală a copiilor. Se spune că peste câţiva ani roboţii vor avea o capacitate de elaborare superioară celei creierului uman, în timp ce, după cât se pare, creierele noilor generaţii vor întâmpina dificultăţi în a face o înmulţire. Scenariul imaginat de scriitorul Arthur Clarke în romanul său ecranizat de Stanley Kubrick în ''Odiseea spaţială'', nu este poate prea departe de adevăr: un computer pe nume Hal ne va privi curând cu ochiul său artificial şi va gândi cât de ignorante şi inutile sunt fiinţele umane.