x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Fun Noi, adulterinii. E bine şi-n căruţă, şi-n teleguţă

Noi, adulterinii. E bine şi-n căruţă, şi-n teleguţă

21 Iun 2012   •   19:16
Noi, adulterinii. E bine şi-n căruţă, şi-n teleguţă

Bariera din sanul mariajului se cheama adulter. Unii dau cu capul, precum berbecii. Se lovesc, cad, schelalaie si se-ntorc inapoi precum catelusii dezorientati. Altii o iau la goana ca la corida si uita drumul de-ntoarcere.

Efecte. Adulterul se-ntampla. Nu-i nici etic, nici moral. Si nici nu se straduieste sa para. Multi stiu totusi ca-i destul de sanatos. Dupa psihologia fiecaruia. Alteori e pur si simplu inevitabil. Accidental sau repetitiv. Devastator precum un uragan, intens ca un cutremur si grandios precum tsunami. Daunele sunt, indeobsete, de ordin psihologic, iar efectele se resimt la nivel de orgoliu. Chiar si asa, psihologic vorbind, dauna se manifesta numai post. Ca, in timp ce, la nivel emotional, pare (ori poate chiar e!) un real castig. Indiferent ca vorbim despre un el sau despre o ea in postura de a performa un adulter, cel care o face se simte foarte bine, foarte dorit. Foarte in garantie inca. Foarte viu.

Negare. Cineva dibuie activitati extramaritale in preajma casei. Se isca revolta. Furia. Si regretul. Te-ntrebi, firesc, daca e prima data. O exceptie. O nefacuta. Cantaresti. Haitui vinovatul. Reevaluezi. El nu putea ajunge un tradator daca ea ar fi fost mai vigilenta. Daca ea si-ar fi dat voie sa vada ce era de vazut. Daca l-ar fi iubit mai mult si daca l-ar fi ingrijit mai mult. De fapt, daca s-ar fi iubit mai mult pe ea insasi. El, daca ea il tradeaza, se gandeste ca poate ar fi trebuit s-o scoata mai des in oras. Dupa care isi alunga ideea si se gandeste ca poate totusi ar fi trebuit s-o altoiasca preventiv...

De gustibus. In astfel de cazuri, estimarile sunt de natura puternic emotionala si cu accente grav paranoide. Dupa ce furia se calmeaza, cand orgoliul ranit se zbate sa se vindece, iata si-ntrebarea esentiala: cum rezolvam? Pe unii, impresia "intamplarii" ii arunca direct in convalescenta. Altii darama totul din temelii si nu mai privesc inapoi.

Insa, cum te pregatesti pentru asa ceva ? Cum sa te judeci pe tine insuti ca sa vezi daca, la o adica, ai putea strange din dinti? Au ba. Cum stii daca esti persoana care lupta pentru casnicie, pentru exclusivitate, impotriva unui barbat sau pentru propriul orgoliu? Unii pur si simplu nu suporta tradarea si ghilotineaza casnicia fara sa cracneasca. Isi reabiliteaza astfel orgoliul. Altii se arata dispusi sa uite, o data cu avertismentul categoric ca a doua oara nu mai merge. De fapt, inghit o data si se obisnuiesc cu gustul.

Repere. La categoria vaicarelilor ridicole, cap de lista e "nu m-am pregatit pentru asta". Irelevant. Evident ca nu te antrenezi din fasa pentru asa ceva. Insa, la fel de limpede e si faptul ca natura ne-a-nzestrat pe toti cu o capacitate de adaptare rapida la situatii neprevazute. Precum si cu judecata, o alta vasla utila care te-ajuta sa iesi la liman. De fapt, perspectiva e gresita, de vreme ce exista doua tipuri de situatii, cu titlu de generalitate: cele pentru care merita si cele pentru care nu merita. Acelasi principiu se aplica si persoanelor: merita sau nu merita.

×