STUDIU: Ne-am putea alege doar cu coarnele în loc de rinoceri!

Nu este exclus ca în viitorul apropiat rinocerii să poată fi văzuţi doar în grădinile zoologice sau în imagini. Din cauza vânării lor necontrolate, populaţia de rinoceri s-a reduc catastrofal atât în Africa, cât şi în Asia de Sud-Est. În acest context, Fondul Mondial pentru Natură /WWF - World Wide Fund for Nature/ solicită măsuri urgente în vederea protecţiei rinocerilor şi a salvării acestei specii pe cale de dispariţie.

Cauza interesului atât de mare pe care braconierii îl manifestă pentru rinoceri, citează Agerpres,  o constituie cornul situat pe capul animalului. În medicina tradiţională a multor popoare din Asia şi Africa, respectivul corn este considerat un fel de panaceu, un remediu capabil să vindece orice boală, explică cotidianul rus Pravda.

La presiunile WWF, s-a încercat implementarea practicii privind obţinerea acestui corn fără sacrificarea rinocerilor. Se propunea ca vânătorul să adoarmă rinocerul cu ajutorul unei substanţe speciale, după care cornul să fie amputat pe cale chirurgicală. Cu toate acestea, costurile unei asemenea tehnici de vânătoare s-au dovedit cu mult mai scumpe decât obişnuitele tactici de braconaj, astfel că iniţiativa nu s-a dovedit viabilă.

În arsenalul vânătorilor de rinoceri figurează cele mai variate arme: otrăvuri, capcane, arbalete şi arme de mare calibru. Vânătorii apelează la numeroase tertipuri pentru a câştiga din această ocupaţie şi, în acelaşi timp, a scăpa de justiţie.

Cea mai dificilă situaţie se înregistrează în Africa. Circa 95 la sută din traficul ilegal de coarne de rinoceri revin Zimbabwe şi Republicii Africa de Sud. Tom Miliken, lider al organizaţiei internaţionale TRAFFIC, care se ocupă de controlul asupra comerţului cu animale şi plante sălbatice, consideră cele două ţări 'epicentre ale distrugerii nemiloase a rinocerilor'.

Situaţia politică şi economică din regiune îngreunează tragerea braconierilor la răspundere şi din acest motiv doar trei procente din astfel de infracţiuni ajung să fie anchetate. Beneficiind de o asemenea impunitate, vânătorii din Zimbabwe majorează lunar 'volumul prăzii', provocând o dispariţie şi mai rapidă a rinocerului african.

Un scenariu asemănător se înregistrează şi în Republica Africa de Sud. În pericol se află şi două subspecii de rinocer asiatic: rinocerul de Sumatra şi cel de Java, care pot fi întâlniţi pe teritoriul Vietnamului, Malayeziei şi Indoneziei.

În opinia ecologiştilor şi apărătorilor naturii, situaţia din Asia depinde într-o măsură oarecum mai mică de 'activitatea' braconierilor, însă aici există alţi factori care influenţează numărul de rinoceri. În primul rând, este vorba despre transformarea în gospodării agricole a unor terenuri pe care altădată trăiau aceste erbivore. Astfel, animalele sunt nevoite să-şi părăsească locurile obişnuite, să se mute în regiuni cu un raţion alimentar mai sărac, iar anvergura totală a 'păşunilor' lor se reduce.

Un raport publicat de organizaţia CITES, care se ocupă de pedepsirea penală a traficului ilegal cu specii pe cale de dispariţie de floră şi faună, arată că vânătoarea ilegală de rinoceri are cea mai mare răspândire în Vietnam, unde coarnele acestor mamifere nu doar că se vând pe pieţele locale, dar mai sunt şi traficate în China.

Oamenii de ştiinţă le recomandă organismelor locale de apărare a ordinii publice să-şi sporească vigilenţa faţă de fenomenul braconajului şi să majoreze efectivele poliţiei ecologiste, responsabilă de patrularea rezervaţiilor din Africa şi Asia de Sud-Est. În afară de aceasta, în opinia WWN, sunt necesare studii de anvergură privind rinocerii africani şi cei asiatici, pentru a determina numărul exact al populaţiilor respective.