Bârfa este o chestiune genetică, întreţinută de conştient

Ce nu face omul ca să impresioneze? Bârfim, înşelăm, furăm, ne tatuăm sau modelăm chirurgical corpul, ne dăm în spectacol, minţim. Oamenii de ştiinţă spun că majoritatea dintre aceste defecte sunt moştenite genetic.

Bârfa este o chestiune... genetică pe care unii o întreţin cu toate armele, convinşi fiind că numai aşa pot socializa, spune profesorul Robin Dunbar, expert în studiul primatelor la Universitatea Oxford. Studii realizate pe această temă au arătat că bârfa stabileşte "graniţele" unui grup şi îl ajută pe clevetitor să câştige, în rândurile "audienţei", o mai bună părere despre el însuşi. "Când doi oameni împărtăşesc o opinie despre o a treia persoană, acest lucru îi apropie mult", explică psihologul Jennifer Bosson de la Universitatea Florida de Sud.

Şi împătimitul de jocuri de noroc se naşte cu această "boală". Chiar şi maimuţele sunt tentate să joace şi să câştige fructe zemoase şi gustoase de la îngrijitorii lor. Revista Neuron a publicat, anul trecut, o cercetare din care rezultă că aproape toate competiţiile la care participă un om îi declanşează, la nivelul creierului, un fel circuit care îl ajută să se automotiveze şi să continue să parieze. Potrivit unor studii, creierul consideră că, după anumite rateuri, urmează, inevitabil, cel puţin o victorie, susţine profesorul Luke Clark de la Universitatea Cambridge.

Goana după imagine reprezintă, în multe cazuri, o aventură periculoasă. De exemplu, numărul persoanelor care se tatuează sau care suferă cel puţin o procedură de cosmetizare a corpului se măreşte pe zi ce trece. Potrivit statisticilor, 17% dintre americani vor suferi cel puţin o operaţie estetică până în anul 2015. Dacă şi tatuajele, şi chirurgia estetică au curmat vieţi în trecut, de ce oamenii încearcă în continuare să-şi facă rău?, se întreabă cercetătorii. "Există ideea general acceptată că, dacă arăţi bine, eşti mai fericit. Acest lucru e cât se poate de adevărat dacă ne uităm în jur şi vedem în ce societate trăim", declară psihologul Diana Zuckerman, preşedintele Centrului Naţional de Cercetare pentru Femei şi Familii.

Remodelarea trupului este un obicei împământenit de mii de ani; ea a fost şi este folosită de unele culte şi religii, reprezintă statutul sau puterea unei persoane sau, pur şi simplu, o operă de artă şi, pentru cei mai puţin iniţiaţi, este doar o formă de a-şi găsi apartenenţa la un grup în societatea modernă. Graniţele acestor proceduri sunt împinse constant spre limite noi - există oameni care îşi remodelează capetele, îşi alungesc gâturile, îşi măresc buzele şi urechile, îşi vopsesc corpurile şi se asfixiază încontinuu purtând bijuterii strâmte. Adevărul este că tot studiile au arătat-o - vânzătorii frumoşi atrag mai mulţi cumpărători, oamenii arătoşi captează mult mai repede atenţia celorlalţi, iar persoanele extrem de slabe - un trend al zilelor noastre - se angajează mai repede şi sunt promovate mai uşor.

Veche de când lumea, violenţa a evoluat, în timp, o dată cu omul, ceea ce i-a făcut pe cercetători să creadă că ea se află în sângele nostru cu mult timp înainte să ne naştem.
Cu toate acestea, studiile de până acum au arătat că strămoşii noştri erau oameni mult mai pacifişti decât semenii din zilele noastre. Deşi canibalismul este interpretat astăzi ca o formă avansată de violenţă, în preistorie, el era considerat o cale pentru a supravieţui sau a adula. Potrivit unui studiu realizat în 2008 şi publicat în revista Psychopharmacology, oamenii fac astăzi acte de violenţă aşa cum fac sex, cum gătesc sau cum se droghează. În timp, anumite porţiuni ale creierului au acceptat comportamentul agresiv, caracteristic, de altfel, în cazul tuturor vertebratelor, susţine profesorul Craig Kennedy de la Universitatea Vanderbilt din Tennessee (SUA).

"Comportamentul agresiv a evoluat la speciile la care au crescut indicii de supravieţuire şi reproducere individuală", spune biologul David Carrier de la Universitatea Utah (SUA).
Nimeni nu a aflat deocamdată concret ce anume ne determină să minţim. "Când oamenii simt că respectul de sine le este ameninţat, încep imediat să mintă grosolan", a declarat profesorul Robert Feldman, psiholog la Universitatea Massachusetts, la prezentarea unui studiu despre prostul obicei de a ascunde adevărul. Cercetarea a relevat faptul că, într-o conversaţie, 60% dintre oameni mint cel puţin o dată la zece minute. Alte studii au arătat că este destul de dificil să spui adevărul decât să minţi, iar odată cu avansul tehnologiilor actuale angajaţii mint mult mai des în e-mail-uri decât o făceau bunicii noştri în scrisori. Nu este uşor să-i induci în eroare pe ceilalţi, deoarece subconştientul funcţionează ca uns atunci când "simte" că trebuie să scornească o minciună. La fel ca în cazul nostru, şi animalele ştiu să ascundă adevărul. Ba mai mult, şi roboţii au început "să fie învăţaţi" să mintă.

Înşelătoria este o altă tară luată în colimator de oamenii de ştiinţă. O cincime dintre americani cred că sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor este moral acceptată sau nu reprezintă deloc o chestiune morală, a arătat Institutul de cercetare Pew. Potrivit cercetătorilor, circa 10% dintre americani îşi înşală partenerul de viaţă şi cei mai mari infideli sunt tocmai aceia care afişează, în public, standarde morale ridicate.

În ceea ce priveşte furtul, experţii au hotărât: reprezintă o grea moştenire genetică. Când ies "la produs" de fructe, maimuţele capucin (Cebus capucin) trimit semnale de avertizare privind existenţa unor ameninţări în preajma poamelor mult dorite. În unele cazuri însă, aceste semnale sunt false, capucinii dându-le doar pentru a le îndepărta pe celelalte maimuţe de fructele râvnite.

Din fericire, dacă putem spune aşa, năravurile mai-sus amintite se petrec mai degrabă după o anumită vârstă. Dar asta nu înseamnă că cea mai frumoasă perioadă a vieţii - copilăria - nu are lipsurile ei. Cercetătorii europeni au observat că un copil care îşi intimidează colegii la şcoală are un comportament similar, acasă, cu fraţii sau surorile sale mai mici. De aici, profesorul italian Ersilia Menesini a tras concluzia că sunt şanse foarte mari ca un astfel de comportament să fie învăţat în sânul familiei, la vârste fragede, sau chiar moştenit pe cale genetică. Un alt studiu - realizat în SUA - arată că 30% dintre angajaţi sunt victime ale intimidării la locul de muncă. Ca şi în cazul bârfei, strategia intimidării este aplicată pentru a câştiga statut şi putere în sânul unei colectivităţi.