Călătoria în abisuri, aproape de final

De zece ani, oameni de ştiinţă din lumea întreagă încearcă să facă un recensământ al faunei şi florei aflate la adâncimi foarte mari în oceanele lumii. Cercetătorii implicaţi în acest amplu proiect au realizat până în prezent 210 expediţii în abisurile considerate inospitaliere. Împărţiţi în echipe mici, de doi-trei oameni, numeroşi dintre aceşti specialişti au coborât, la bordul unor submarine, la adâncimi impresionante.

Catalogul speciilor submarine reprezintă o miză adevărată pentru care e nevoie de sacrificii. În submarin "era ca şi când stăteam înghesuit în portbagajul unei maşini alături de alţi doi oameni", îşi aminteşte Paul Snelgrove, profesor la Centrul de Ştiinţe Oceanice din cadrul Universităţii Newfoundland (Canada). "Dar când ajungi acolo jos, în adâncuri, dai de o privelişte încântătoare şi vezi lucruri greu de descris în cuvinte", spune Snelgrove. Un coleg de-al său, profesorul Robert Carney de la Universitatea de Stat din Louisiana (SUA), îi împărtăşeşte surprinderea: "Diversitatea vieţii la aceste adâncimi este mult, mult mai impresionantă decât am fi crezut". Într-o declaraţie acordată agenţiei Reuters, Carney a precizat că, o dată cu expediţiile din ultimii zece ani, oamenii de ştiinţă şi-au dat seama că au considerat greşit abisurile ca fiind găuri negre ale mărilor şi oceanelor.

Lumina penetrează apa până la o adâncime de aproximativ 200 de metri, iar zona aflată sub acest nivel a fost considerată până nu de mult un mediu fără viaţă. Dar prin proiectul internaţional Continental Margin Ecosystems - Census of Marine Life (COML, Ecosisteme Continentale Marginale - Recensământ al vieţii marine, http://www.coml.org), cercetătorii au reuşit să demonstreze că fauna şi flora sunt mai prezente în aceste regiuni decât, poate, în oricare altă parte a mediului marin. Pe măsură ce submarinul de cercetare depăşeşte nivelul de 200 de metri adâncime de la suprafaţa apei, lumina solară dispare încet-încet, apoi întunericul pune stăpânire pe acest mediu. Dar pe măsură ce submarinul se apropie de impresionanta adâncime de 5 kilometri, în lumina reflectoarelor acestui robot îşi fac apariţia organisme vii, unele bioluminiscente, altele creaturi gelatinoase. Între cele două niveluri de adâncime - 200 de metri de la suprafaţa apei şi 5 kilometri de la suprafaţa apei nu există lumină solară, ci presiuni foarte mari, temperaturi extrem de scăzute şi cantităţi reduse de oxigen. Chiar şi în aceste condiţii, au fost descoperite aproximativ 17.650 de specii noi - peşti, castraveţi de mare translucizi, corali (unii vechi de 4.000 de ani), meduze luminiscente şi sifonofore, crabi, viermi, crustacee, rechini etc. Majoritatea creaturilor care trăiesc la aceste adâncimi se hrănesc cu resturile organice care provin din straturile de la suprafaţa apei. Altele trăiesc în jurul izvoarelor de metan şi sulf sau au capacitatea de a sintetiza substanţe hrănitoare din... petrol. Potrivit cercetătorilor, care-şi vor face publice rezultatele finale ale proiectului lor internaţional în toamna anului viitor, dintre cele 17.650 de specii noi, aproximativ 5.722 trăiesc la adâncimi mai mari de 1 kilometru. Dintre cele 680 de specimene de crustacee de dimensiuni foarte mici (denumite copepode) descoperite în sud-estul Oceanului Atlantic, doar şapte au fost identificate. Tot în această regiune, la o adâncime de circa 500 de metri, a fost descoperită o specie de vierme, numită Osedax, care se hrăneşte cu substanţe din oasele balenelor. La 2.388 de metri sub nivelul apei, cercetătorii au putut să observe aşa-numita specie de "focă elefant de sud", care înota în voie în apele extrem de reci. La adâncimi situate între 1 kilometru şi 3 kilometri trăieşte, de exemplu, o specie uriaşă de octopod primitiv cu aripioare. Cunoscut sub numele de Dumbo, acest octopod (animal cu opt picioare) seamănă cu un personaj de desene animate - elefantul zburător. Caracatiţa are aproximativ 2 metri diametru, cântăreşte 6 kilograme şi îşi foloseşte aripioarele pentru înot. O altă specie care i-a impresionat pe cercetători se numeşte "meduza sifonoforă", care este aproape transparentă şi al cărei corp poate atinge lungimea unei balene albastre (aproximativ 30 de metri). Specia "viermelui tubular de petrol" a fost descoperită în Golful Mexic, la 990 de metri sub nivelul mării. Când viermele a ajuns la suprafaţă - scos din mediul submarin de un braţ robotic de cercetare -, din corpul şi din gura lui au ţâşnit stropi de petrol. Studiile au arătat că această specie se hrăneşte cu substanţe chimice obţinute din descompunerea petrolului brut. Despre "crabii Yeti", pe care oamenii de ştiinţă i-au descoperit în 2005 în zona izvoarelor hidrotermale aflate la adâncimi de peste 2.000 de metri, în sudul Insulei Paştelui, cercetătorii au aflat că aceste creaturi acoperite cu păr funcţionează ca adevărate ferme pentru bacterii şi microbi.

Descoperirea speciilor noi şi catalogarea acestora reprezintă o expediţie extrem de periculoasă şi costisitoare. Dar oamenii de ştiinţă fac sacrificii pentru a-şi îndeplini misiunea. Speciile aflate în adâncuri trebuie să facă faţă schimbărilor climatice, dar şi interesului tot mai accentuat al pescarilor. Există "foarte multe companii farmaceutice interesate de ceea ce fauna adâncurilor poate să le ofere, aceste animale având capacitatea de a sintetiza nişte compuşi chimici foarte rari sau total necunoscuţi", spune profesorul Snelgrove.