Delfinii, cei mai buni „mimi” din lumea necuvântătoarelor

Un studiu realizat recent şi publicat în Revista Internaţională de Psihologie Comparată prezintă cazul tânărului delfin Tanner, în vârstă de 7 ani, pe care cercetătorii l-au privat de simţul vederii pentru a demonstra că el este capabil să imite un alt delfin folosindu-se de alte simţuri ale sale. Experimentul a fost un real succes. Cu toate acestea, cercetătorii nu s-au putut încă pronunţa care a fost simţul care l-a ajutat pe Tanner să se descurce atât de bine în cadrul experimentului. Părerile sunt împărţite – unii specialişti spun că delfinii pot „ghici” comportamentul altor delfini cu ajutorul sunetelor scoase de aceştia din urmă. Alţi experţi sunt de părere că Tanner s-a folosit de ecolocaţie, ştiut fiind faptul că delfinii (ca şi liliecii) pot determina direcţia unor obiecte şi distanţa faţă de ele folosindu-se de ultrasunetele reflectate de acestea.

„Când a avut privirea blocată, Tanner a recurs la alte simţuri pentru a-şi da seama ce făcea delfinul de lângă el şi a copiat întrutotul mişcările şi comportamentul acestuia. Faptul acesta – că un animal care este atât de diferit de oameni, dar are aceleaşi abilităţi cognitive – este atât de uluitor”, spune dr Kelly Jaakkola, directorul centrului de cercetare.

Pentru a ajunge la aceste performanţe, Tanner a luat lecţii serioase în care a învăţat să execute o serie de comenzi. S-a descurcat foarte uşor, spun îngrijitorii lui, care cunoşteau pasiunea lui Tanner pentru jocuri. A învăţat, de pildă, să se scufunde şi să facă balonaşe deasupra apei, să aducă diferite obiecte dintr-o lagună situată în apropiere, să scoată diverse sunete, să-şi ridice înotătoarele. Următoarea etapă a fost să înveţe să imite alţi delfini aflaţi în acelaşi bazin cu el. Odată lecţiile însuşite, a urmat partea mai grea, la care Tanner s-a descurcat însă excepţional: a fost singurul delfin de la centrul de cercetare din Florida care s-a acomodat imediat cu sistemul creat pentru a-i ţine ochii acoperiţi. Apoi, după o simplă bătaie din palme a dresorului, lui Tanner i s-a cerut să facă exact ceea ce făcea delfinul de lângă el. Rezultatul i-a uimit pe cercetători. Tanner a executat imediat toate mişcările celuilalt delfin.

Experimentul a durat 11 săptămâni şi a avut mai multe sesiuni, la care au participat Tanner şi alţi doi masculi. În toate cazurile, Tanner a fost capabil să imite comportamentul celuilalt delfin „de mult prea multe ori ca să fie o coincidenţă”, au declarat cercetătorii. Când a trebuit să imite sunetele, a avut o acurateţe de 75%; când a imitat mişcările, acurateţea a fost de 41%; iar când i s-a cerut să mimeze comportamentul combinat al colegului de bazin, în 50% din situaţii a executat extrem de corect.

Tanner s-a născut în captivitate, dar, potrivit cercetătorilor, delfinii care trăiesc în sălbăticie cunosc „secretele” imitării – de exemplu, atunci când se află în apropierea unei femele, doi masculi execută, pe rând, o serie de mişcări de „curtare”. Întotdeauna unul dintre ei iniţiază mişcările, iar celălalt îl copiază.