Dragostea fulgerătoare apare în câteva miimi de secundă

Timpul necesar unei persoane pentru a se îndrăgosti fulgerător a fost estimat la a cincea parte dintr-o secundă, efectul procesului respectiv fiind asemănător celui produs de consumul unei doze de cocaină.

Potrivit cercetătorilor Universităţii "Syracuse" din New York, "dragostea la prima vedere" poate apărea în realitate într-un timp-record, deoarece o serie de substanţe chimice care provoacă o stare euforică au nevoie de doar câteva milisecunde pentru a "invada" creierul după ce subiectul a întâlnit o persoană atrăgătoare.

Primul "flux amoros" afectează 12 regiuni diferite ale creierului, producând eliberarea unor hormoni ce pot contribui la instalarea rapidă a unei "stări de bine": dopamină, oxitocină, adrenalină şi vasopresină. Aceleaşi substanţe sunt însă eli­berate şi după ingerarea unei doze de cocaină, ceea ce înseamnă că apariţia dragostei ar putea fi asemănată cu consumul unui drog de categorie A.

DILEMĂ. Potrivit profesoarei Ste­panie Ortigue, coordonatoarea pro­iec­­tului, rezultatele recentelor cer­ce­tări confirmă faptul că, în mod pa­ra­do­­xal, dragostea are un fundament ştiin­­ţific. Savanţii mai au însă o dilemă referitoare la organul în care se "cuibăreşte" nobilul sentiment: ini­ma sau creierul?

Cercetătoarea ar fi tentată să aleagă creierul drept "se­diu" al dragostei, dar, pe de altă parte, ea este de părere că şi inima joacă un rol deosebit de important în proce­sul respectiv. Ortigue crede că este vorba despre fluxuri paralele de im­pul­suri şi informaţii care circulă cu vi­teză foarte mare de la creier la inimă şi în sens invers.

Studiul a demonstrat că diferitele tipuri de dragoste afectează regiuni deosebite ale creierului. Astfel, "dra­gostea necondiţionată", de tipul celei existente între o mamă şi copilul ei, afec­tează regiuni cerebrale diferite, inclusiv în zona centrală.

"Dragostea pasională" afectează re­giunea cerebrală cunoscută sub nu­mele "zona re­compensei". Un rol deo­sebit îl joacă zonele cerebrale asociati­ve, care îndeplinesc "funcţii cogniti­ve", cum ar fi analizarea imaginii corpu­lui unui posibil partener.