Stă în natura umană de a căuta să descifreze lumea înconjurătoare şi de a o cunoaşte în cele mai mici amănunte. Când a reuşit să zboare, omul s-a ridicat de pe Pământ cu o sete atât de puternică de a afla ce se află cu adevărat dincolo de straturile norilor, încât nimic nu l-a oprit să meargă şi mai departe.
Într-un spaţiu uriaş, diversificat, în care încă mai speră să găsească urme de viaţă. A căutat să descifreze unele legende ezoterice, cum sunt cele referitoare la Agartha sau lumea din inima Terrei. A căutat semne de viaţă pe alte planete, unde spera să găsească ceva mai mult, poate chiar o societate mult mai dezvoltată decât a noastră. Încercările lor nu au avut succes, dar oare drumul ales de ei a fost cel potrivit? Un răspuns la această întrebare a încercat să-l dea un grup de cercetători britanici şi americani, reuniţi recent în Glasgow (Marea Britanie).
Cât de "extreme" pot fi condiţiile chimice în care se poate dezvolta viaţa aşa cum o ştim noi?, se întreabă doctorul William Bains de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. Cu siguranţă că nu "foarte extreme". Să luăm de exemplu cea mai mare lună a lui Saturn, Titan. Pentru un pământean, atmosfera acestui satelit este de nesuportat - are un miros înfiorător, toxic şi letal pentru organismul uman (conţine, între altele, hidrogen fosforat cu un puternic iz de peşte stricat şi hidrogen sulfurat, care miroase a ou stricat).
În cazul în care pe această lună vor fi găsite urme de viaţă - un alt tip de viaţă decât cel pe care îl cunoaştem noi - să vă luaţi gândul că omul va putea da vreodată mâna cu ambasadorul lunii Titan, spune, pe un ton glumeţ, doctorul Bains. Lăsând la o parte faptul că locuitorii lui Titan ar putea fi nişte creaturi urât mirositoare, înfăţişarea lor i-ar putea speria până şi pe fanii celor mai bune filme de groază. Şi viceversa este valabilă.
Asemeni lui Bains există mai mulţi cercetători care cred că pe cel puţin o lună dintre cele 62 ale lui Saturn s-ar putea găsi viaţă. Este un scenariu bizar, dar... Teoriile au devenit tot mai elaborate în ultima vreme, mai ales după ce au început să fie colectate imagini din ce în ce mai performante de pe Titan, luate cu ajutorul instrumentelor astronomice. În prezentarea sa, Bains a sugerat că dacă pe suprafaţa îngheţată a lui Titan s-ar fi dezvoltat viaţă, aceasta cu siguranţă n-ar avea prea multe elemente comune cu cele de pe Terra.
"Viaţa are nevoie de un lichid. Chiar şi cea mai uscată plantă de pe Pământ are nevoie de apă pentru a-şi pune în funcţiune metabolismul. Dacă pe Titan ar exista viaţă, atunci «motorul» ei n-ar fi apa, ci metanul lichid", a continuat specialistul, provocându-şi audienţa să dea frâu liber imaginaţiei. Condiţiile de viaţă aşa cum le înţelegem noi sunt imposibile pe Titan.
Acest satelit natural a lui Saturn este de două ori mai mare decât astrul nopţii care îi veghează pe pământeni. Are o temperatură greu de imaginat pentru omul simplu: -180 de grade Celsius, astfel că apa se află mereu în stare solidă, iar singurele substanţe care "curg" pe suprafaţa lui Titan, în zonele celor doi poli ai săi, sunt metanul şi etanul în stare lichidă, după cum au arătat informaţiile transmise la sol de sonda Cassini.
Citește pe Antena3.ro