Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Filosofii moderni vi se par inaccesibili? V-ar plăcea să ştiţi ce înţelege Derrida prin “deconstrucţie” şi Foucault prin “moartea omului”? Conceptul de “fenomenologie” a lui Husserl vi se pare la fel de greoi ca cel de “antropologie structurală” a lui Lévi-Strauss? Cartea aceasta este pentru voi. Ea vă va ajuta să faceţi cunoştinţă cu cei mai mari filosofi ai secolului XX, prezentaţi într-o manieră succintă, dar captivantă.
Maeştrii gândirii vă propune o călătorie, pe parcursul a 20 de capitole, în lumea ideilor contemporane, de la Bergson şi Russell la Deleuze şi Habermas. Între marile nume care au influenţat gândirea secolului XX îi veţi găsi şi pe Freud, Camus, Sartre, Gandhi; în plus, Roger-Pol Droit nu se rezumă la prezentarea seacă a operei filosofice a fiecărui gânditor, ci încearcă să ne arate şi omul, prins în vâltoarea unei epoci nebune, marcată de două conflagraţii mondiale şi de Holocaust. Vă rămâne dumneavoastră datoria să judecaţi dacă şi în ce măsură biografia contează – până la urmă, Heidegger, de exemplu, a rămas cunoscut pentru contribuţia lui la filosofia modernă; puţini ştiu că a fost un simpatizant al nazismului până la moarte.
Odinioară, “maestrul gândirii” evoca mai curând ghidul spiritual decât filosoful. În prezent îi desemnează pe cei pe care epoca îi consideră repere intelectuale majore şi al căror public devine excepţional de numeros. Căci secolul XX inventează filosoful-vedetă. La vremea lor, Voltaire sau Diderot erau cu siguranţă cunoscuţi de întreaga Europă. Totuşi, celebritatea lor nu a atins cotele contemporanilor noştri. Mass-media şi-a avut rolul ei. Maeştrii gândirii se nasc datorită presei, radioului şi televiziunii. Henri Bergson a fost primul care a suscitat acest amestec de rumoare mondenă, atenţie literară şi multiple neînţelegeri, de care sunt înconjuraţi numeroşi filosofi din zilele noastre.
Cartea de faţă nu îşi propune o panoramă completă a gânditorilor contemporani şi nici o istorie a ideilor secolului XX. Obiectivul este mai limitat: să faciliteze accesul unor cititori nespecialişti la opere contemporane majore. Să îi informeze cu privire la unele puncte esenţiale, să îi incite să continue pe cont propriu descoperirea. şi să facă toate astea fără sectarism sau pedanterie, fără prea multă aproximaţie sau eroare. Nici mai mult, nici mai puţin.
