Tot mai alarmaţi de starea în care se află astăzi Marea Moartă, oamenii de ştiinţă fac apel la factorii decizionali din regiune să găsească soluţii rapide pentru redresarea situaţiei. Marea se evaporă intens şi nici nu mai este alimentată cu atât de multă apă ca în trecut.
În fiecare an, suprafaţa Mării Moarte se micşorează cu un metru. Râul Iordan, care alimenta acest ochi de apă continental fără scurgere la ocean, a ajuns la capătul puterilor deoarece toate cele patru ţări pe care le udă – Iordania (la est), Israelul (la vest), Siria şi Libanul (la nord) – îi extrage din ce în ce mai multă apă dulce astfel că volumul care ajungea odinioară în Marea Moartă s-a diminuat considerabil.
Iniţial, Marea Moartă, care se află la cel mai jos nivel din lume (faţă de nivelul convenţional al mării), avea o suprafaţă de 60 de kilometri pătraţi, o adâncime de circa 400 de metri şi o salinitate de 33%. Studiile au arătat că în anii ’30, marea era alimentată cu circa 1.300 de milioane de metri cubi de apă anual. În prezent, această cantitate s-a micşorat de aproximativ patru ori. Potrivit unor rapoarte citate de AFP, cel puţin 95% din volumul de apă care se scurgea în Marea Moartă a fost deviat în ultimii ani de ţările riverane, pentru a-l folosi la agricultură, în industrie şi pentru turism. Din acest procent uluitor, 60% din apă îi revine Israelului, potrivit Organizaţiei „Prietenii Pământului din Orientul Mijlociu”.
Şase studii privind Marea Moartă se desfăşoară în prezent. Fiind una dintre cele mai uscate zece ţări din lume – 92% din suprafaţa sa este acoperită cu deşert, Iordania, care are o populaţie de 6,3 milioane de locuitori, a pregătit o serie de planuri „neconvenţionale” şi „neprietenoase cu mediul”. Unul dintre acestea se referă la săparea stratului acvifer Disi, vechi de 300.000 de ani şi considerat, într-un studiu al Universităţii Duke din SUA, o sursă puternică de radiaţii. Prin proiectul de la Disi, iniţiat în 2008 şi estimat la 990 de milioane de dolari, iordanienii încearcă să aprovizioneze Amman-ul cu apă timp de 50 de ani, extrăgând din stratul acvifer 100 de milioane de metri cubi de apă pe an. Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă au avertizat în repetate rânduri că la Disi nivelul de radiaţii este de 20 de ori mai mare decât cel permis. Un alt proiect cu care iordanienii au fost, „în principiu”, de acord constă în construirea unui canal între Marea Roşie şi Marea Moartă, prin care prima s-o alimenteze cu apă pe cea de-a doua, informează AFP. Canalul ar salva probabil multe vieţi, însă ar distruge atolul de corali din Golful Eilat de la Marea Roşie...