Marele zid chinezesc, la olimpiadă

Mai sînt trei săptămîni pînă la începerea Jocurilor Olimpice. La 8 august, China îşi deschide porţile şi se lasă dezvăluită lumii întregi în toată splendoarea sa culturală şi istorică. Autorităţile de la Beijing se pregătesc să facă faţă şi numărului impresionant de vizitatori la Marele Zid.

Mai sînt trei săptămîni pînă la începerea Jocurilor Olimpice. La 8 august, China îşi deschide porţile şi se lasă dezvăluită lumii întregi în toată splendoarea sa culturală şi istorică. Autorităţile de la Beijing se pregătesc să facă faţă şi numărului impresionant de vizitatori la Marele Zid.

 
Ochii lumii se pregătesc să se îndrepte spre Beijing, oraşul care la începutul lunii viitoare va găzdui unul dintre cele mai aşteptate evenimente ale anului. Pregătirile sînt încă în toi – pentru o asemenea manifestare este nevoie de eforturi şi resurse aproape supraomeneşti. Hotelurile sînt puse la punct, parcurile înfrumuseţate, forţele de ordine şi armata fac ultimele exerciţii, restaurantele au reformulat meniurile – renunţînd la celebrele preparate din carne de cîine, marile magazine se pregătesc pentru fluxul uriaş de turişti din august. La fiecare intersecţie, ofiţeri de poliţie înarmaţi şi ajutoarele lor – voluntari care formează aşa-numitele patrule pentru securitatea Jocurilor Olimpice (JO) – se află în alertă. În fiecare staţie de metrou au fost aduse postere, afişe, ecrane cu simbolurile evenimentului, cu lista de sponsori şi de parteneri ai JO, precum şi cu noile reguli privind securitatea în aceste perimetre. În plus, aminteşte postul de radio China International, în zona terenurilor umede oamenii pot asculta la căşti sunetele creşterii plantelor, ale apei curgătoare, ale mişcării peştilor şi broaştelor, ciripitul păsărilor, zumzetul insectelor, sunetul mişcării crengilor în adierea vîntului.

 
TIANANMEN. În Piaţa Tiananmen, locul sîngerosului masacru din 1989, au început să înflorească lotuşii. Florile de un roşu deschis atrag deja privirile localnicilor, care speră ca puritatea acestor plante să dăinuiască. Deocamdată, piaţa este străjuită bine de soldaţi înarmaţi. Deşi au trecut 19 ani de la protestele înăbuşite sîngeros, paranoia persistă. Oamenii spun că Piaţa Tiananmen nu va mai fi niciodată a lor. Autorităţile nu se dezic şi arată lumii întregi poziţia Beijingului faţă de acest loc dramatic. De altfel, responsabililor chinezi le-a luat o bună bucată de timp să decidă dacă televiziunile acreditate la Jocurile Olimpice vor avea drept sau nu să transmită din Piaţa Tiananmen. Abia săptămîna trecută s-a anunţat oficial că transmisiile din această locaţie sînt posibile, dar în anumite intervale de timp.

 
TRASEE. Omul de rînd, care-şi va dori să viziteze Beijingul fără prea multe bătăi de cap, poate recurge la soluţia pusă la dispoziţie de autorităţi: un tur cu autobuzul prin zonele cele mai importante ale capitalei chineze. O linie leagă Gara de Sud de Templul Raiului (cel mai mare complex pentru sacrificii din lume), de Piaţa Tiananmen (cea mai mare piaţă centrală din lume, de aproximativ zece ori mai mare decît londoneza Trafalgar), de Parcul Jingshan (Dealul înflorit), de Oraşul Interzis, de Lacul Shichahai (traversat de un pod de piatră sub formă de arc), de Turnul Clopotelor (vechi de peste 350 de ani), de Templul Lama (construit în 1694). O a doua linie de autobuze oferă posibilitatea ca turiştii să viziteze clădirile simbol ale Jocurilor Olimpice. În acest tur sînt incluse vizite la Stadionul Cuib de Pasăre(care are 37 de terenuri în dotare), Complexul Olympic Verde (care are o suprafaţă de 258.000 de metri pătraţi şi include Stadionul Naţional pe care vor avea loc ceremoniile de deschidere, de închidere, meciurile de fotbal şi competiţia atletică a JO), Centrul Naţional de Nataţie (cunoscut sub numele de Cubul de Apă, singura construcţie din lume care utilizează perne de aer pe o suprafaţă impresionantă – 6,95 hectare), Stadionul Naţional Acoperit şi Centrul Naţional pentru Sporturile Olimpice.

 
MARELE ZID. Cu siguranţă că Beijingul s-a pregătit temeinic. A pregătit chiar şi o cursă specială şi regulată cu trenul pînă la Marele Zid Chinezesc, aflat la aproximativ 64 de kilometri de oraş. Accesul pînă acolo poate fi făcut şi cu autobuze. Iar organizatorii Jocurilor Olimpice preconizează un flux impresionant de turişti.

O atracţie deosebită, Marele Zid are o istorie impresionantă, care începe în secolul al VII-lea î.Hr. Zidul a fost ridicat cu scop defensiv, pe o lungime de 6.700 de kilometri (dar pînă la începutul acestui mileniu lungimea construcţiei ar fi fost de 10.000 de kilometri), făcînd legătura între extremitatea estică a Chinei – Shanhaiguan – şi cea vestică – Jiayuguan. 

Citește pe Antena3.ro

O profesoară a fost condamnată la 25 de ani de închisoare după ce s-a aflat ce făcea cu elevii. Are și un copil cu un elev de 12 ani

O ISTORIE TUMULTUOASĂ. O serie de legende este legată de această minune a lumii. Oamenii spun că între două şi trei milioane de chinezi şi-au dat viaţa pentru construirea fortificaţiei secole de-a rîndul. Povestea "şarpelui" gigant începe în vremea Statelor Combatante (între secolele al V-lea şi al IV-lea î.Hr.). În secolul al V-lea î.Hr. a fost ridicată prima porţiune a fortificaţiei – chinezii erau deja familiarizaţi cu tehnica ridicării zidurilor (din secolul al VII-lea î.Hr., din Perioada Primăverii şi a Toamnei). Vremurile erau tulburi – imperiul chinez se dezbina, iar triburile nomade din stepele nordice atacau necontenit cu săbii şi suliţe statele Yan, Zhao şi Qi. La începutul secolului al al III-lea conducătorii celor trei state au hotărît să construiască fortificaţii de apărare împotriva hunilor invadatorilor (numiţi Xiongnu). Au folosit ca materiale de construcţie pămînt şi pietriş. Construcţiile răzleţe au fost unite între ele în 221 î.Hr., după unificare, sub domnia lui Qin Shi Huang, primul împărat al dinastiei Qin, de numele căruia este legată şi celebra Armată de teracotă. Împăratul a dărîmat secţiuni ale zidului care împărţeau imperiul şi a ordonat construirea, de-a lungul noilor graniţe de nord, a unui alt zid care să fie legat de fortificaţiile deja existente. Specialiştii nu au reuşit să afle lungimea construcţiei în perioada domniei lui Qin, pentru că nu există dovezi în acest sens. Experţii susţin însă că mai multe secţiuni ale zidului au cedat ulterior cu precădere din cauza eroziunii. Aceste porţiuni au fost ridicate mai tîrziu, în timpul dinastiilor Han, Sui, de Nord şi Jin. Conducătorii lor au reparat, unde era nevoie, au reclădit şi au extins zidul tot cu scopul de a se apăra împotriva cotropitorilor din nord.

De-a lungul timpului, din cauza duşmanilor care tînjeau după bogăţiile teritoriilor chineze, "şarpele" de piatră a fost reclădit, lungit şi "dotat" cu turnuri de semnalizare (la fiecare 300 de metri), creneluri de observare şi de tragere. În secolul al XV-lea d.Hr., zidul de apărare construit împotriva invadatorilor mongoli servea totodată la supravegherea căilor comerciale, cu precădere a drumului mătăsii. Marea majoritate a porţiunilor zidului pe care le vedem astăzi a fost construită în timpul dinastiei Ming.

Magnet turistic

La circa 80 de kilometri distanţă nord-vest de Beijing, călătorul se poate bucura de o privelişte senzaţională: Marele Zid Chinezesc, grotele Ming şi mai multe situri arheologice. La Badaling, o localitate aflată în apropierea capitalei chineze, se află cel mai apropiat punct al Marelui Zid de Beijing, porţiune construită cu precădere din pietre şi cărămizi şi dotată cu turnuri de observare la fiecare 200 de metri. Secţiunea, construită în timpul dinastiei Ming şi deschisă marelui public abia în 1957, este totodată una dintre cele mai solide, mai conservate şi mai reprezentative porţiuni ale "şarpelui" gigantic. Lîngă Beijing se mai pot vizita secţiuni ale zidului de la Juyongguan şi de la Huanghuacheng.

Sacrificiul

Una dintre legendele care circulă pe cale orală de mii de ani în China este povestea lui Wan Jiangnv, un bărbat care la a treia zi după nuntă a fost dus cu forţa să lucreze în nord, la construcţia zidului. Îngrijorată de soarta soţului său şi de venirea iernii, Meng a pornit într-o călătorie anevoioasă spre locul în care ar fi trebuit să se afle alesul inimii sale. Ţesuse pentru bărbatul ei o pînză de bumbac şi confecţionase o haină groasă. Ajunsă în nord, Meng a aflat că soţul său murise de oboseală, iar cadavrul îi fusese îngropat în zid. După trei zile şi trei nopţi, un bloc uriaş de piatră a căzut la auzul plînsetelor femeii şi rămăşiţele pămînteşti ale lui Wan au ieşit la suprafaţă. Pe drumul spre casă, Meng a îngropat cadavrul şi a străjuit mormîntul pînă cînd şi-a dat şi ea duhul.

Apărare strategică

Extremitatea vestică a Marelui Zid se află la trecătoarea Pacea din muntele Jiayu, în apropierea oraşului Jiayuguan din provincia Gansu. Trecătorile aflate de-a lungul Zidului au greutate istorică deosebită, dar şi denumiri bizare. Trecătoarea Muntelui şi a Mării, numită şi "Prima trecătoare a Zidului Chinezesc", este punctul de unde "şarpele" gigantic o coteşte spre vest. Potrivit postului de radio China International, trecătoarea Femeia din provincia Shanxi (în vestul ţării), numită şi "Poarta Provinciei", se află pe un munte foarte abrupt, unde prinţesa Pingyang, maestră în artele marţiale, supraveghea zările în fruntea armatei sale formate numai din femei. Pasul "Poartea jadului" din provincia Gansu, Trecătoarea "Înclinată" şi "Poarta Gîştei Sălbatice" se află printre defileele care împart munţii Chinei de-a lungul Marelui Zid.