Misiune la Polul Nord

După ce anul trecut membrii proiectului internaţional Catlin Arctic Survey au măsurat grosimea şi densitatea stratului de gheaţă de la Polul Nord geografic, anul acesta misiunea lor constă în determinarea nivelului de dioxid de carbon din apa şi gheaţa de la diferite adâncimi. Călătoria, aflată la început, se anunţă una dificilă, date fiind condiţiile în care se desfăşoară, anunţă presa europeană. De exemplu, temperaturile oscilează, în această perioadă a anului, în jurul valorii de –75 de grade Celsius.

Două echipe de exploratori şi oameni de ştiinţă au început să studieze, în Arctic, impactul dioxidului de carbon (CO2) asupra acestei regiuni. Potrivit experţilor, oceanul planetar ar putea deveni tot mai acid din cauza emisiilor din ce în ce mai mari ale acestui gaz cu efect de seră, rezultând, între altele, distrugerea recifurilor de corali, scăderea potenţialului de reproducere a organismelor şi animalelor subacvatice, efecte negative asupra lanţului trofic şi a structurii ecosistemului şi, de aici, diminuarea pescuitului, scăderea potenţialului turistic etc. În încercarea de a înţelege acest fenomen, experţii efectuează an de an studii de specialitate.

În 2010, misiunea ştiinţifică la Polul Nord a început deja. Încărcaţi cu 120 de kilograme de echipamente şi alimente urcate pe "spinarea" mai multor sănii, exploratorii britanici Ann Daniels (prima femeie din lume care a ajuns la polii Sud şi Nord, în 2002), Charlie Paton (fost puşcaş marin, pasionat de sporturile extreme, a parcurs mii de kilometri în zona arctică în şapte misiune polare) şi Martin Hartley (fotograf profesionist, cu 19 misiuni arctice şi antarctice) au de parcurs aproximativ 500 de kilometri de teren imprevizibil timp de 50 de zile.

În astfel de condiţii, coroborate cu prognoza meteorologică, costul transportului aerian până în zona arctică, valoarea ştiinţifică a proiectului, precum şi interesul publicului, alegerea rutei a fost dificilă la început.

APE ACIDE, MEDIU OSTIL?
Cei trei fac parte dintr-o echipă internaţională formată din 16 persoane. Şapte dintre aceştia sunt oameni de ştiinţă proveniţi de la Universitatea Pierre şi Marie Curie (Paris), Laboratorul de oceanografie din Villefranche (Franţa), Laboratorul de cercetări marine din Plymouth (Marea Britanie), Institutul de Ştiinţe Oceanice din Canada, precum şi universităţile Exeter şi Bangor (Marea Britanie).

Însoţiţi de o echipă de suport tehnic, biologii Helen Findlay şi Ceri Lewis, oceanografii Laura Edwards şi Steeve Comeau, microbiologul Steeve Hallam, medicul Glenn Cooper şi climatologul Simon Garrod şi-au stabilit baza pe Insula Ellef Ringnes, unde vor analiza mostre de apă şi gheaţă prelevate de la diferite adâncimi, în timp ce exploratorii britanici vor avea de parcurs un anumit itinerar pentru a strânge mai multe probe.

Potrivit experţilor, o asemenea misiune în Oceanul Arctic este necesară şi chiar urgentă datorită "sensibilităţii" acestei regiuni în faţa gazelor cu efect de seră. Apele reci aflate la latitudini mari absorb cantităţi mai mari de dioxid de carbon decât în cazul apelor calde de la tropice. Din cauza creşterii alarmante a dioxidului de carbon (peste 30 de miliarde de tone anual) emis anual de industrie şi transporturi, la nivelul oceanelor se produce aşa-numitul fenomen de acidificare.

Cel mai recent studiu în acest sens dat publicităţii săptămâna trecută arată că, dacă nivelul acidităţii apelor continuă să crească în ritmul de până acum, până la sfârşitul secolului toate recifurile de corali din lume vor dispărea definitiv.