Miza de la Copenhaga

Întâlnirea liderilor lumii la Conferinţa ONU pentru schimbări climatice de la Copenhaga, unde se vor discuta chestiuni menite să ducă la semnarea unui acord internaţional, începe pe un ton pozitiv. Semne de alarmă privind efectele schimbărilor climatice sunt tot mai des trase în ultima vreme, iar în urmă cu aproximativ două săptămâni publicul a aflat înfiorătoarea veste că fenomenul încălzirii globale a cam fost exagerat de unii cercetători - presa a dat publicităţii peste o mie de emailuri trimise sau primite de profesorul Phil Jones, director al departamentului de cercetări climatice de la Univesritatea din Norwich (Marea Britanie).

În aceste scrisori se vorbeşte despre o conspiraţie pusă la cale de oameni de ştiinţă americani şi britanici care încercau manipularea opiniei publice cu privire la existenţa unor efecte covârşitoare ale schimbărilor climatice asupra Terrei. Cu toate acestea, tot mai mulţi oameni au început să conştientizeze că nu mai e de jucat cu natura. Am schingiut-o sute, mii de ani şi măcar acum, poate în ultimul ceas, ar trebui să o protejăm, mai ales că ea are puterea să se autoregleze. Trebuie doar ajutată.

Un studiu dat recent publicităţii de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene arată că, "dacă nu va fi oprită, încălzirea globală ar putea costa ţările bogate din Uniunea Europeană până la 65 de miliarde de euro pe an", informează publicaţia online Euractiv.ro.

Aşteptările reale de la summit-ul care începe la Copenhaga la 7 decembrie şi se sfârşeşte 11 zile mai târziu nu sunt foarte mari. Deşi cei mai mari poluatori ai lumii, Statele Unite şi China, şi-au propus să reducă drastic emisiile gazelor cu efect de seră - SUA cu 17% până în 2020 şi cu 42% până în 2030, iar China cu 40-45% până în 2020 (faţă de nivelul din 2005), un oarecare scepticism există în continuare.

În ceea ce priveşte Uniunea Europeană, ţările membre au nevoie de 150 de miliarde de dolari pe an până în 2020, din care UE va suporta între 7 şi 22 de miliarde din bani publici. Germania s-a opus demersului, deşi cancelarul Angela Merkel declara în vara lui 2008 că ţara sa va înregistra "progrese decisive" în cadrul luptei europene împotriva încălzirii globale. Un an mai târziu, Germania anunţa că este prematur un angajament în UE înaintea summit-ului de la Copenhaga.

În ceea ce priveşte reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră, UE s-a angajat necondiţionat ca până în 2020 să le diminueze cu cel puţin 20% (faţă de nivelul din 1990), cota putând să crească până la 30% în funcţie de "ofertele" celorlalte state ale lumii. Liderii Uniunii susţin că ţările dezvoltate trebuie să-şi reducă emisiile cu 80-95% până în 2050, iar cele sărace să fie mai calculate în privinţa poluării.
Şeful Unităţii pentru Climat din cadrul Comisiei Europene, Artur Runge-Metzger, declara, în octombrie, că "toată lumea este dezamăgită de ritmul negocierilor...".

Nici Barack Obama, preşedintele Statelor Unite, nu părea mai optimist în urmă cu o lună, când a declarat că semnarea unui acord legat de schimbările climatice ar putea întârzia cel puţin un an. Opinia liderului de la Casa Albă a fost susţinută, în cadrul Forumului de Cooperare Economică Asia-Pacific, şi de premierul Danemarcei, ţara-gazdă a mult-disputatului summit. La sfârşitul lui noiembrie însă, Obama şi-a schimbat poziţia, afirmând că se aşteaptă ca la Copenhaga să se semneze un acord puternic, care să impună măsuri concrete şi imediate.




Optimismul americanului a fost împărtăşit şi de secretarul executiv al Convenţiei ONU privind schimbările climatice, Yvo de Boer, care s-a declarat mulţumit de angajamentele primite în ultima perioadă de la ţările industrializate şi în curs de dezvoltare. De Boer a amintit, în context, de Indonezia, Brazilia şi Coreea de Sud, care au promis reduceri semnificative ale emisiilor de gaze cu efect de seră.

Într-o vizită pe care preşedintele Braziliei a făcut-o la mijlocul lui noiembrie în Franţa, omologul său, Nicolas Sarkozy, a ţinut să precizeze că cele două ţări vor urmări reducerea emisiilor cu cel puţin 50% până în 2050 (faţă de nivelul din 1990). India a fost mai reţinută, refuzând să avanseze valori concrete şi afirmând că pentru efectele schimbărilor climatice ar trebui trase la răspundere ţările dezvoltate. Ministrul Mediului din această ţară a declarat recent că "trebuie să ne gândim bine când vorbim de strategia noastră privind clima şi să căutăm flexibilitate pentru a evita să fim izolaţi la Copenhaga".

Japonia şi-a propus reduceri de 25% până în 2020 numai dacă şi celelalte state ale lumii se vor angaja să adopte aceeaşi cotă. Premierul nipon, Yukio Hatoyama, a propus o iniţiativă de creştere a asistenţei financiare şi tehnice pentru ţările în curs de dezvoltare, încurajându-le astfel să facă eforturi pentru diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră.

În ceea ce priveşte ţara noastră, Comisia Europeană ne-a felicitat, în octombrie, prin vocea directorului general al Direcţiei Generale pentru Mediu, Karl Friederich Falkenberg, pentru "angajamentele în lupta împotriva schimbărilor climatice, care demonstrează că România este un partener de încredere în perspectiva unui acord internaţional".


Cu paşi mărunţi
Summit-ul de la Copenhaga reuneşte reprezentanţi din 191 de ţări, care vor discuta despre un nou acord global de reducere a emisiilor gazelor cu efect de seră. Actualul acord aflat în vigoare din 2005 a fost adoptat în decembrie 1997, în oraşul japonez Kyoto, şi ratificat, până în prezent de 187 de ţări. Protocolul de la Kyoto prevede ca 37 de ţări industrializate să reducă emisiile poluante cu 5,2% în perioada 2008-2012, faţă de nivelul emisiilor din 1990. Acest acord, pe care Statele Unite, cel mai mare poluator al lumii, au refuzat să-l ratifice, expiră în decembrie 2012. De aceea este necesară semnarea unui nou acord care să reglementeze, începând cu 2013, emisiile gazelor cu efect de seră.

Surprize, surprize...
Guvernul Danemarcei a cheltuit aproximativ 62 de milioane de dolari pentru organizarea conferinţei de la Copenhaga, în Centrul Bella, cel mai mare salon expoziţional din ţară. Gazdele au pregătit mai multe surprize participanţilor veniţi din toate colţurile lumii. Este vorba, între altele, de un brad luminat cu ajutorul... bicicletelor. Pedalează toată lumea - elevi, politicieni, vedete, sportivi - pentru ca instalaţia bradului să fie aprinsă încontinuu.

Şi pentru a păstra tonul ecologic, curentul electric de la Centrul Bella va fi obţinut cu ajutorul unor turbine uriaşe de vânt instalate în apropiere. Cu sprijinul Uniunii Internaţionale a Căilor Ferate, organizatorii au pus la dispoziţia curioşilor o călătorie ştiinţifică între Bruxelles şi Copenhaga, la bordul unui tren special - Climate Express, alături de specialişti capabili să răspundă la orice întrebare legată de efectul transporturilor asupra mediului înconjurător.