Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Nu-mi pasă de nimic, decât de Planetă”. Acesta este motto-ul după care se ghidează în viaţă un arhitect american, care încearcă să îi înveţe pe oameni cum să-şi refolosească în mod constructiv reziduurile.
“Nu-mi pasă de nimic, decât de Planetă”. Acesta este motto-ul după care se ghidează în viaţă un arhitect american, care încearcă să îi înveţe pe oameni cum să-şi refolosească în mod constructiv reziduurile.
Portofoliul lui Michael Reynolds este cu adevărat impresionant. În 1972, la trei ani după absolvirea Universităţii din Cincinnati, arhitectul a proiectat şi construit prima sa casă din materiale reciclabile. A folosit din belşug conserve din aluminiu, sticle de plastic şi cutii de bere curăţate bine şi prinse unele de altele cu ajutorul mortarului, întocmai cărămizilor într-o structură clasică. În 1973, designul inedit a fost patentat, Reynolds poziţionându-şi cariera pe acest segment prin care gunoaiele sunt transformate în materiale de construcţii durabile şi ecologice.
În anii ‘80, Michael Reynolds a fost supranumit “Războinicul gunoaielor”. Justificat! Casele pe care le-a proiectat de-a lungul timpului după aşa-numitul principiu “Earthship Biotecture” au început “să prindă” la public. În anii ‘90, Reynolds a ajuns în repetate rânduri la tribunal după ce mai mulţi cumpărători ai caselor proiectate de el s-au plâns că acoperişurile caselor nu rezistau în faţa vicisitudinilor naturii. Asociaţia federală a arhitecţilor din New Mexico i-a retras licenţa lui Reynolds, motivând că proiectele sale nu oferă siguranţă. La începutul anilor 2000 însă norocul i-a surâs din nou. Schimbările climatice la care suntem cu toţii martori şi conştientizarea publicului prin presă şi diferite campanii l-au readus în prim-plan pe Reynolds, care a devenit “un profet” al mişcării ecologiste de peste Ocean.
FILM DOCUMENTAR. Un documentar prezentat recent în SUA şi Canada şi intitulat “Războinicul gunoaielor” readuce în discuţie puterea acestui om de a ieşi din clişee şi de a-şi realiza visul: acela de a apăra Pământul cu orice preţ. Arhitectul vorbeşte, cu lux de amănunte, despre ideile sale curajoase şi povesteşte, între altele, cum i-a ajutat pe supravieţuitorii valurilor seismice din Indonezia să-şi reconstruiască locuinţele cu ajutorul cauciucurilor de maşină, al sticlelor de plastic şi, în general, al gunoaielor pe care oamenii le depozitează în gropile de lângă oraşe.
Citește pe Antena3.ro
“Nu-mi pasă de nimic, decât de Planetă”. Acesta este motto-ul după care se ghidează în viaţă un arhitect american, care încearcă să îi înveţe pe oameni cum să-şi refolosească în mod constructiv reziduurile.
Portofoliul lui Michael Reynolds este cu adevărat impresionant. În 1972, la trei ani după absolvirea Universităţii din Cincinnati, arhitectul a proiectat şi construit prima sa casă din materiale reciclabile. A folosit din belşug conserve din aluminiu, sticle de plastic şi cutii de bere curăţate bine şi prinse unele de altele cu ajutorul mortarului, întocmai cărămizilor într-o structură clasică. În 1973, designul inedit a fost patentat, Reynolds poziţionându-şi cariera pe acest segment prin care gunoaiele sunt transformate în materiale de construcţii durabile şi ecologice.
În anii ‘80, Michael Reynolds a fost supranumit “Războinicul gunoaielor”. Justificat! Casele pe care le-a proiectat de-a lungul timpului după aşa-numitul principiu “Earthship Biotecture” au început “să prindă” la public. În anii ‘90, Reynolds a ajuns în repetate rânduri la tribunal după ce mai mulţi cumpărători ai caselor proiectate de el s-au plâns că acoperişurile caselor nu rezistau în faţa vicisitudinilor naturii. Asociaţia federală a arhitecţilor din New Mexico i-a retras licenţa lui Reynolds, motivând că proiectele sale nu oferă siguranţă. La începutul anilor 2000 însă norocul i-a surâs din nou. Schimbările climatice la care suntem cu toţii martori şi conştientizarea publicului prin presă şi diferite campanii l-au readus în prim-plan pe Reynolds, care a devenit “un profet” al mişcării ecologiste de peste Ocean.
FILM DOCUMENTAR. Un documentar prezentat recent în SUA şi Canada şi intitulat “Războinicul gunoaielor” readuce în discuţie puterea acestui om de a ieşi din clişee şi de a-şi realiza visul: acela de a apăra Pământul cu orice preţ. Arhitectul vorbeşte, cu lux de amănunte, despre ideile sale curajoase şi povesteşte, între altele, cum i-a ajutat pe supravieţuitorii valurilor seismice din Indonezia să-şi reconstruiască locuinţele cu ajutorul cauciucurilor de maşină, al sticlelor de plastic şi, în general, al gunoaielor pe care oamenii le depozitează în gropile de lângă oraşe.
Vizionarul
“Războinicul gunoaielor” a construit, până în prezent, aproximativ o mie de case din gunoaie. Preţul unei astfel de locuinţe este de aproximativ 150.000 de dolari. Casele proiectate de eco-arhitect au pereţi care captează lumina solară în timpul iernii şi izolează încăperile în timpul verii. Ferestrele sunt poziţionate strategic şi modulează lumina solară, iar panourile solare de pe acoperiş şi turbinele de vânt generează electricitate. Apa de ploaie este adunată în recipiente speciale, iar cea menajeră – filtrată şi refolosită.
Gunoaiele, mai ecologice
Reynolds i-a ajutat pe supravieţuitorii Uraganului Rita, care a lovit SUA în 2005, dar şi pe cei din Asia, care au suferit după cutremurul şi tsunami din 2004. În secvenţele despre Indonezia din filmul documentar “Garbage Warrior”, arhitectul lucrează cot la cot cu localnicii la ridicarea caselor sau a digurilor de apărare împotriva valurilor seismice. “Am venit să le arătăm oamenilor cum să folosească sticlele din plastic sau jenţile de maşini ca să-şi ridice sisteme de apărare împotriva inundaţiilor”, spune Michael Reynolds în filmul documentar.
“Războinicul gunoaielor” a construit, până în prezent, aproximativ o mie de case din gunoaie. Preţul unei astfel de locuinţe este de aproximativ 150.000 de dolari. Casele proiectate de eco-arhitect au pereţi care captează lumina solară în timpul iernii şi izolează încăperile în timpul verii. Ferestrele sunt poziţionate strategic şi modulează lumina solară, iar panourile solare de pe acoperiş şi turbinele de vânt generează electricitate. Apa de ploaie este adunată în recipiente speciale, iar cea menajeră – filtrată şi refolosită.
Gunoaiele, mai ecologice
Reynolds i-a ajutat pe supravieţuitorii Uraganului Rita, care a lovit SUA în 2005, dar şi pe cei din Asia, care au suferit după cutremurul şi tsunami din 2004. În secvenţele despre Indonezia din filmul documentar “Garbage Warrior”, arhitectul lucrează cot la cot cu localnicii la ridicarea caselor sau a digurilor de apărare împotriva valurilor seismice. “Am venit să le arătăm oamenilor cum să folosească sticlele din plastic sau jenţile de maşini ca să-şi ridice sisteme de apărare împotriva inundaţiilor”, spune Michael Reynolds în filmul documentar.
