Râzboinicul gunoaielor

“Nu-mi pasă de nimic, decât de Planetă”. Acesta este motto-ul după care se ghidează în viaţă un arhitect american, care încearcă să îi înveţe pe oameni cum să-şi refolosească în mod constructiv reziduurile.

Portofoliul lui Michael Reynolds este cu adevărat impresionant. În 1972, la trei ani după absolvirea Universităţii din Cincinnati, arhitectul a proiectat şi construit prima sa casă din materiale reciclabile. A folosit din belşug conserve din aluminiu, sticle de plastic şi cutii de bere curăţate bine şi prinse unele de altele cu ajutorul mortarului, întocmai cără­mizilor într-o structură clasică. În 1973, designul inedit a fost patentat, Reynolds  poziţionându-şi cariera pe acest segment prin care gunoaiele sunt transformate în materiale de construcţii durabile şi ecologice.

În anii ‘80, Michael Reynolds a fost supranumit “Războinicul gunoaielor”. Justificat! Casele pe care le-a proiectat de-a lungul timpului după aşa-numitul principiu “Earthship Biotecture” au început “să prindă” la public. În anii ‘90, Reynolds a ajuns în repetate rânduri la tribunal după ce mai mulţi cumpărători ai caselor proiectate de el s-au plâns că acoperişurile caselor nu rezistau în faţa vicisitudinilor naturii. Asociaţia federală a arhitecţilor din New Mexico i-a retras licenţa lui Reynolds, motivând că proiectele sale nu oferă siguranţă. La începutul anilor 2000 însă norocul i-a surâs din nou. Schimbările clima­tice la care suntem cu toţii martori şi conştientizarea publi­cului prin presă şi diferite campanii l-au readus în prim-plan pe Reynolds, care a devenit “un profet” al mişcării ecologiste de peste Ocean.

FILM DOCUMENTAR. Un documentar prezentat recent în SUA şi Canada şi intitulat “Războinicul gunoaielor” readuce în discuţie puterea acestui om de a ieşi din clişee şi de a-şi realiza visul: acela de a apăra Pământul cu orice preţ. Arhitectul vorbeşte, cu lux de amănunte, despre ideile sale curajoase şi povesteşte, între altele, cum i-a ajutat pe supravieţuitorii valurilor seismice din Indonezia să-şi reconstruiască locuinţele cu ajutorul cauciucurilor de maşină, al sticlelor de plastic şi, în general, al gunoaielor pe care oamenii le depozitează în gropile de lângă oraşe.

“Nu-mi pasă de nimic, decât de Planetă”. Acesta este motto-ul după care se ghidează în viaţă un arhitect american, care încearcă să îi înveţe pe oameni cum să-şi refolosească în mod constructiv reziduurile.

Portofoliul lui Michael Reynolds este cu adevărat impresionant. În 1972, la trei ani după absolvirea Universităţii din Cincinnati, arhitectul a proiectat şi construit prima sa casă din materiale reciclabile. A folosit din belşug conserve din aluminiu, sticle de plastic şi cutii de bere curăţate bine şi prinse unele de altele cu ajutorul mortarului, întocmai cără­mizilor într-o structură clasică. În 1973, designul inedit a fost patentat, Reynolds  poziţionându-şi cariera pe acest segment prin care gunoaiele sunt transformate în materiale de construcţii durabile şi ecologice.

În anii ‘80, Michael Reynolds a fost supranumit “Războinicul gunoaielor”. Justificat! Casele pe care le-a proiectat de-a lungul timpului după aşa-numitul principiu “Earthship Biotecture” au început “să prindă” la public. În anii ‘90, Reynolds a ajuns în repetate rânduri la tribunal după ce mai mulţi cumpărători ai caselor proiectate de el s-au plâns că acoperişurile caselor nu rezistau în faţa vicisitudinilor naturii. Asociaţia federală a arhitecţilor din New Mexico i-a retras licenţa lui Reynolds, motivând că proiectele sale nu oferă siguranţă. La începutul anilor 2000 însă norocul i-a surâs din nou. Schimbările clima­tice la care suntem cu toţii martori şi conştientizarea publi­cului prin presă şi diferite campanii l-au readus în prim-plan pe Reynolds, care a devenit “un profet” al mişcării ecologiste de peste Ocean.

FILM DOCUMENTAR. Un documentar prezentat recent în SUA şi Canada şi intitulat “Războinicul gunoaielor” readuce în discuţie puterea acestui om de a ieşi din clişee şi de a-şi realiza visul: acela de a apăra Pământul cu orice preţ. Arhitectul vorbeşte, cu lux de amănunte, despre ideile sale curajoase şi povesteşte, între altele, cum i-a ajutat pe supravieţuitorii valurilor seismice din Indonezia să-şi reconstruiască locuinţele cu ajutorul cauciucurilor de maşină, al sticlelor de plastic şi, în general, al gunoaielor pe care oamenii le depozitează în gropile de lângă oraşe.

Vizionarul

“Războinicul gunoaielor” a construit, până în prezent, aproximativ o mie de case din gunoaie. Preţul unei astfel de locuinţe este de aproximativ 150.000 de dolari. Casele proiectate de eco-arhitect au pereţi care captează lumina solară în timpul iernii şi izolează încăperile în timpul verii. Ferestrele sunt poziţionate strategic şi modu­lează lumina solară, iar panourile solare de pe acoperiş şi turbinele de vânt generează electricitate. Apa de ploaie este adunată în recipiente speciale, iar cea menajeră – filtrată şi refolosită.

Gunoaiele, mai ecologice

Reynolds i-a ajutat pe supravieţuitorii Uraganului Rita, care a lovit SUA în 2005, dar şi pe cei din Asia, care au suferit după cutremurul şi tsunami din 2004. În secven­ţele despre Indonezia din filmul documentar “Garbage Warrior”, arhitectul lucrează cot la cot cu localnicii la ridicarea caselor sau a digurilor de apărare împotriva va­lurilor seismice. “Am venit să le arătăm oamenilor cum să folosească sticlele din plastic sau jenţile de maşini ca să-şi ridice sisteme de apărare împotriva inundaţiilor”, spune Michael Reynolds în filmul documentar.

“Războinicul gunoaielor” a construit, până în prezent, aproximativ o mie de case din gunoaie. Preţul unei astfel de locuinţe este de aproximativ 150.000 de dolari. Casele proiectate de eco-arhitect au pereţi care captează lumina solară în timpul iernii şi izolează încăperile în timpul verii. Ferestrele sunt poziţionate strategic şi modu­lează lumina solară, iar panourile solare de pe acoperiş şi turbinele de vânt generează electricitate. Apa de ploaie este adunată în recipiente speciale, iar cea menajeră – filtrată şi refolosită.

Gunoaiele, mai ecologice

Reynolds i-a ajutat pe supravieţuitorii Uraganului Rita, care a lovit SUA în 2005, dar şi pe cei din Asia, care au suferit după cutremurul şi tsunami din 2004. În secven­ţele despre Indonezia din filmul documentar “Garbage Warrior”, arhitectul lucrează cot la cot cu localnicii la ridicarea caselor sau a digurilor de apărare împotriva va­lurilor seismice. “Am venit să le arătăm oamenilor cum să folosească sticlele din plastic sau jenţile de maşini ca să-şi ridice sisteme de apărare împotriva inundaţiilor”, spune Michael Reynolds în filmul documentar.