Schimbările climatice înfurie vulcanii

Oamenii de ştiinţă susţin că erupţia vulcanului Eyjafjallajokull din Islanda este doar începutul unui proces geologic natural. Activitatea vulcanică a început în ianuarie 2010, cu mai multe cutremure de pământ - iniţial au fost unul, două seisme pe zi; ulterior, numărul lor a crescut. Aproximativ două luni mai târziu, vulcanul acoperit de gheţar şi-a revenit la viaţă.

"Ciocnirea între roca topită şi gheaţa de deasupra vulcanului islandez a produs o cenuşă atât de fină, încât sistemele radar de la sol au fost incapabile să o detecteze. Starea de invizibilitate parţială a particulelor aflate în norul care a dat peste cap traficul aerian pe tot cuprinsul Europei a fost coroborată luni cu incertitudinea legată de activitatea unui alt vulcan islandez, Katla, aflat în vecinătatea lui Eyjafjallajokull, care este de cinci ori mai mare decât acesta", scria, la începutul săptămânii, presa britanică.

Potrivit oamenilor de ştiinţă citaţi de ziarul Daily Telegraph, intensificarea activităţii vulcanice în Islanda ar putea fi doar începutul unei perioade îndelungate în care Eyjafjallajokull va sta "treaz". "Există o posibilitate reală ca acest vulcan să continue să erupă mai multe luni de-acum înainte", a declarat, pentru Daily Telegraph, Andrew Hooper, expert vulcanolog la Universitatea Delft din Olanda.

Mai mult decât atât, istoria ne-a demonstrat deja că o erupţie a micuţului vulcan Eyjafjallajokull a declanşat trezirea la viaţă a uriaşului vulcan vecin, Katla, care are capacitatea devastatoare de a crea şi mai mult haos atât în ceea ce priveşte zborurile avioanelor, cât şi în ceea ce priveşte schimbările climatice. De altfel, potrivit oamenilor de ştiinţă, după terminarea ultimei erei glaciare, activitatea vulcanică în Islanda s-a intensificat de 30 de ori din cauza reducerii presiunii asupra mantalei Pământului.

"Începând cu secolul al XIX-lea, zonele cu gheaţă din Islanda au început să se micşoreze din ce în ce mai mult. Acest lucru va duce la apariţia unei cantităţi suplimentare de magmă. Astfel că ar trebui să ne aşteptăm la erupţii mai mari şi mai frecvente în viitor", a spus Hooper.

Vulcanologul islandez Freysteinn Sigmundsson confirmă teoria colegului olandez, apreciind că sistemele magmatice pot fi influenţate de încălzirea globală care determină topirea gheţii. Carolina Pagli, geofizician la Universitatea Leeds din Marea Britanie, se declară la fel de îngrijorată: "Schimbările climatice ar putea determina erupţii vulcanice sau cutremure în zone foarte sensibile ale Terrei, în zone precum Muntele Erebus din Antarctica, insulele Aleutine din Alaska sau Patagonia din America de Sud".

Într-o declaraţie oferită agenţiei Reuters şi citată de presa de peste Ocean, Pagli spune: "Efectele ar putea fi mult mai mari în cazul vulcanilor acoperiţi de gheţari". În 2008, Pagli şi Sigmundsson au semnat un articol în revista Geophysical Research Letters despre posibila relaţie dintre fenomenul încălzirii globale şi vulcanii islandezi. Eyjafjallajokull nu este luat în calcul, deoarece dimensiunile lui sunt foarte mici în comparaţie cu alţi "camarazi" de pe insulă.

Potrivit articolului celor doi specialişti, aproximativ 10% din cel mai mare gheţar al Islandei - Vatnajokull - s-a topit în ultimii 110 ani, iar nivelul solului din împrejurimi a crescut cu circa 25 de milimetri pe an, afectând astfel structura geologică a zonei. Pagli şi Sigmundsson insistă, în lucrarea lor, asupra faptului că topirea gheţarului a dus la formarea, în ultimul secol, a unui volum suplimentar de aproximativ o jumătate de kilometru cub de magmă. Cantitatea nu este mică deloc.

De exemplu, una dintre erupţiile supervulcanului St. Helens din SUA, în mai 1980, a aruncat aproximativ 2,9 kilometri cubi de material vulcanic. Bilanţul pagubelor materiale a fost uriaş: 250 de case distruse, 47 de poduri puse la pământ, 24 de kilometri de cale ferată acoperiţi cu lavă şi aproape 300 de kilometri de şosea avariată. Erupţia de acum 20 de ani a provocat moartea a 57 de persoane şi o micşorare a supervulcanului de la 2.950 de metri la 2.550 de metri.