Locuitorii de pe aşa-numitul "acoperiş al lumii" au o structură genetică aparte care îi ajută să trăiască în condiţii teribile - altitudine în medie de 4.900 de metri, aer rarefiat şi temperaturi foarte scăzute în tot timpul anului.
Potrivit unui grup de oameni de ştiinţă din China şi Statele Unite, tibetanii au un nivel al hemoglobinei (celule roşii, care conţin molecule purtătoare de oxigen) în sânge neobişnuit de scăzut. În consecinţă, locuitorii din Tibet nu sunt afectaţi de anumite afecţiuni la nivelul plămânilor şi al creierului. Acest nivel al hemoglobinei, care este dat de două gene anume, nu este întâlnit la nici o altă populaţie care trăieşte în alte zone aflate la o altitudine similară, cum sunt populaţiile din Anzii sud-americani sau din munţii Etiopiei.