Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Membrele superioare sunt uneltele corpului cu care acesta acţionează. Cu ele atingem, apucăm, luăm, dăm, aruncăm, strângem, executăm fizic comenzile gândurilor în exteriorul nostru exprimând autoritate, putere, forţă în lumea din jur. Se trece astfel de la gând la faptă, de la stare la acţiune, de la Yin la Yang. Trei articulaţii principale ale membrelor superioare – umerii, coatele, încheieturile – leagă cele două părţi ale lor, braţul (biceps şi humerus) şi antebraţul (radius şi cubitus), fiind terminate cu mâinile. Suferinţele acestora se traduc prin tensiuni în voinţa de acţiune asupra lumii din noi şi din afara noastră, prin dificultăţi în a face sau a alege, dificultăţi în trecerea de la idei la realizarea proiectelor. Dorinţa de acţiune, de stăpânire, de control ce nu se poate realiza duce la tensiuni care pot ajunge până la fracturi. Braţele vorbesc despre posibilitatea de a acţiona sau a abandona.
Umărul reprezintă acele axe conceptuale profunde ale capacităţii şi voinţei de acţiune sau stăpânire. Zona subconştientului se exprimă prin Poarta Integrării. Membrele superioare reprezintă raportul nostru cu acţiunea, iar cele inferioare raportul cu relaţia. Dorinţa şi voinţa noastră de acţiune iese la suprafaţă către exprimare în real. Greutatea acţiunii apasă pe umerii noştri. Suferinţe ca tensiunile de la vârful umerilor, muşchii trapezoidali, clavicule, omoplaţi vin din dificultăţile în a acţiona asupra obstacolelor exterioare, din lipsa mijloacelor de acţiune sau a acceptului de a acţiona. Atunci, energia nu poate merge în braţe şi se blochează în umeri. Umărul stâng corespunde dinamicii Yang, iar umărul drept corespunde dinamicii Yin. Exemplu: Vrem să acţionăm, să deschidem o afacere, dar nu sunt posibilităţi financiare suficiente, legile sunt rigide şi nu ne ajută. Toate astea pot duce la dureri în umărul stâng, pentru că nu se poate realiza ceea ce ne dorim.
Cotul este echivalentul genunchiului de la membrele inferioare. Cotul se pliază, se desface, cedează, dând braţului grade de libertate în mişcări orizontale şi verticale, din care lipsesc cele efectuate către spate. Dificultatea de a ceda în acţiuni prea rigide poate duce la dureri în zona cotului. Această zonă este Poarta Acceptării, ce basculează între conştient şi subconştient emoţiile, sentimentele, ideile. Suferinţele sunt produse de dificultatea acceptării trăirii situaţiilor pentru a trece la acţiune. Ceva sau cineva execută o acţiune pe care o respingem sau suntem forţaţi s-o acceptăm, adică este vorba de un lucru făcut de noi fără voie. Suferinţele sunt produse şi de modul de acţiune al nostru sau al celorlalţi, care este contrar principiilor noastre de acţiune. Reamintesc că partea dreaptă are semnificaţia energiilor Yin, iar cea stângă energiilor Yang. Exemplu: Soţia lucrează în afara ţării şi nu este plătită de câteva luni. Soţul nu se poate deplasa să acţioneze, cum ar vrea, pentru a o ajuta. În acest caz, chiar s-ar putea să-l doară în cot la propriu.
Încheietura mâinii reprezintă posibilitatea finală a acţiunilor, cu o mobilitate totală. Legătura dintre braţ şi mână, ce transmite acţiunea şi o îndeplineşte efectiv, se datorează mâinii. Este Poarta Alegerii, a Implicării la fel ca glezna. Ea permite mobilitatea, flexibilitatea, profilarea acţiunii şi opiniilor. Este articulaţia ce corespunde conştientului faţă de cea a umărului care aparţine inconştientului. Suferinţe ca entorse, dureri, traumatisme sunt produse de tensiuni ce provin din lipsa de flexibilitate, solidaritate, securitate în acţiuni sau opinii. Acestea duc la întărirea încheieturilor, la rigidizarea lor. Când suntem impiedicaţi să facem un lucru se produce o încordare a încheieturilor şi mâinilor, care produc suferinţă. Când vrem să facem prea mult, când acţiunea trece numai prin voinţă şi forţă, încheieturile vor manifesta opoziţia şi vor calma voinţa excesivă şi folosirea forţei, fapt care este dureros. Exemplu: La sala de forţă, antrenamentul făcut pentru a avea putere, cu gândul de a menţine sănătatea, este benefic, dar acest lucru, asociat cu gândul de a avea putere cât mai mare, exercitată incorect asupra lumii, este malefic şi poate duce la dureri în zona încheieturilor.
Mâna constituie extremitatea ce execută acţiunea şi reprezintă etapa finală. Cuvântul „mână” are aceeaşi origine cu cuvintele manifest, manifestaţie. Aceasta arată că se face trecerea de la conceptual către real. Mâna se foloseşte şi pentru „a vorbi”, de unde şi expresia: „Am vorbit atât de mult că mă dor mâinile!”. Gestica mâinilor este uneori mai puternică decât puterea cuvintelor. Aceasta reprezintă o comunicare nonverbală. Ea poate înlocui şi acţiunea ochiului, prin posibilitatea de a pipăi. Mâna este religioasă, terapeutică, pacificatoare. Palma şi degetele ei emit şi captează energii. Mâna este simbol al forţei, ea reprezintă puterea, puterea regală, divină. Mâna este vârful săgeţii, iar braţul este corpul ei, astfel că mâna realizează străpungerea ţintei. Suferinţele ei se datorează raportului cu acţiunile exterioare. Tensiunile, durerile înseamnă de fapt că se exprimă raportul de stăpânire, de putere, de posesiune, de aviditate. Dorinţa crescută de a poseda, de a strânge, de a stăpâni din dorinţa de dominare sau frică poate produce, de asemenea, suferinţe. O mână închisă reţine, ei îi este teamă că îi scapă situaţia sau se apără în luptă sau atacă. Dar dacă vrem să păstrăm un pumn de nisip nu strângem mâna, o ţinem deschisă, căci altfel, în pumnul strâns nisipul se scurge printre degete. Mâna paşnică este deschisă, iar cea care ameninţă stă închisă. Suferinţele mâinii au la bază dificultatea crescută în a ceda în faţa celorlalţi, remarcându-se voinţa, dorinţa de stăpânire, de posesie, de putere asupra lumii.
Degetele reprezintă detaliile acţiunilor. Datorită degetelor şi punctelor energetice ce se găsesc la extremităţi putem stimula sau evacua inconştient, dar eficace eventualele tensiuni ascunse acolo. Nu întâmplător ne tăiem, ne înţepăm, ne ardem, ne sfărâmăm sau ne răsucim degetele. Punctele energetice de la extremităţile degetelor reprezintă punctele sursă sau de renaştere potenţială a energiei pentru a apărea o nouă dinamică sau pentru a se revigora cea veche pentru a schimba polaritatea. Amintind că partea stângă reprezintă energiile Yang şi partea dreaptă energiile Yin, iată semnificaţiile în suferinţele degetelor:
Degetul mare este locul unde se termină meridianul Plămânului, este degetul protecţiei, al apărării, al reactivităţii faţă de lumea interioară. În degetul mare se reflectă tristeţea, înfrângerea. Durerea apare din nevoia de apărare faţă de agresivitatea lumii exterioare, reală sau imaginară, faţă de trăirea sentimentelor, de înfrângere sau tristeţe.
Degetul arătător este locul din care începe meridianul Intestinului Gros. Acesta este degetul protecţiei în sensul evacuării, expulzării spre exterior a lucrurilor. Astfel, este degetul cererii, autorităţii, acuzaţiei, ameninţării. El ordonă, dirijează, indică direcţii. Durerile care ar putea să apară sunt produse din imposibilitatea de a evacua o trăire care nu convine sau pot traduce existenţa unei tendinţe ridicate spre directivitate, autoritarism, tendinţe care trebuiesc eliminate.
La degetul mijlociu se termină meridianul Stăpânul Inimii. Dacă degetul mare reprezintă securitatea exterioară, apărarea, degetul mijlociu, precum şi inelarul reprezintă căutarea securităţii nu pentru apărare, ci pentru unitate.
Degetul mijlociu este al structurilor interioare, al guvernării interioare a lucrurilor. El este şi al sexualităţii, ce reprezintă puterea de a induce plăcere, satisfacţie altora, trăiri şi acţiuni asupra lumii. Tensiunile duc la insatisfacţia legată de cursul evenimentelor din viaţă, de administrarea lor.
Inelarul este degetul unirii lucrurilor, coeziunii, asimilării lor. Inelul este al căsătoriei, al uniunii. De la acest deget începe meridianul Trei Focare. Durerile de la el apar din dificultatea de a unifica lucrurile, în noi sau în jurul nostru, în realizarea unei coerenţe între părţile noastre şi viaţa noastră în dorinţa de a-i da un sens.
La degetul mic se întâlnesc două meridiane, cel al Inimii care se termină acolo şi cel al Intestinului Subţire care îşi are începutul acolo. El este degetul fineţei, al elaboratului, emoţionalului, superficialului, al aparenţei, al pretenţiei. Este degetul pe care îl ridicăm elegant în timp ce bem o ceaşcă de ceai. Tensiunile care se simt în acest deget reprezintă nevoia de a exterioriza o tensiune emoţională, o tendinţă de superficialitate sau subiectivitate. Durerile la acest deget reprezintă faptul că suntem prinşi prea mult în rolul pe care îl jucăm sau ne prefacem că îl jucăm şi prea puţin în natural, în fiinţă.
