30 mai 1989

Marţi, 30 mai 1989, Elena Ceau­şescu a stat mai mult ca de obicei la birou: şi-a început primirile la ora 9:40 şi le-a încheiat la 19:13.

Poliana Cristescu a fost de două ori (între orele 9:40 şi 10:30 şi între 16:30 şi 16:45). De două ori fuseseră chemaţi şi Vasile Nicolcioiu şi Ion Teoreanu, în lungul şir de interlo­cutori ai zilei: Constantin Olteanu, Ion Păţan, Ion Ursu, Vasile Băr­bu­lescu, Nicolae Constantin.

Recordul timpului petrecut îm­preună în acea zi îl deţine totuşi Emil Bobu. De două ori fusese la Cabinetul 2 şi, împreună cu  Constantin Radu, era menţionat la şedinţa de lucru pe probleme de cadre, ţinută între orele 16:46 şi 18:55 de Elena Ceauşescu.   
Dacă Tovarăşa cernea cadrele, Tovarăşul prezidase în aceeaşi zi şedinţa Consiliului de Stat. Funcţia de preşedinte al Consiliului de Stat o deţinea din 1967, după ce i-o dăduse şi i-o luase lui Chivu Stoica. Chivu, cu aureola celor aproape 12 ani petrecuţi în "temniţele burghezo-moşierimii" şi prestigiul de mare prieten al defunctului Dej, înclinase balanţa, în martie 1965, în favoarea alegerii lui Ceauşescu. Promisiunea de a-l răsplăti cu preşedinţia Consiliului de Stat şi-o ţinuse Ceauşescu vreme de doi ani.

Ajutorul Lenuţei în planurile ce i-au adus la toată puterea va rămâne, în mare parte, taină dusă de ei amân­doi în mormânt. Sunt însă încă martori! Bunăoară Maria Ma­no­lescu-Chivu a fost martora "si­nuci­derii" soţului ei, în 1975. În casa lor fusese instalată mai înainte o dublă "nepoată". Pentru cei din afară, "nepoata" lui Chivu, de care dem­­nitarul se îndrăgostise la bă­trâneţe acoperindu-se de ridicol. Pentru familia Chivu se prezentase "nepoata Elenei Ceauşescu", tri­mi­să de însăşi "tovarăşa Lenuţa". Iar cel care le-o instalase în casă, după mărturia Mariei Manolescu-Chivu, fusese însuşi Pacepa. Încă mândru pe-atunci de cinstea îndeplinirii complexelor misiuni de-a achi­ziţiona bijuterii şi titluri ştiinţifice pentru "tovarăşa Lenuţa".

Nicolae şi Elena Ceauşescu nu veniseră la înmormântare. Şi-or mai fi amintit, în primăvara lui '89, ce emoţii le produsese bătrânul Chi­vu cu amintirile lui despre ho­mo­se­xu­a­lii din închisoare? Ori că puş­ca, des­pre care s-a spus c-o folosise la "si­nucidere", nu făcuse zgomot nici cât s-o audă nevasta, cumnata şi ve­cina sinucigaşului, aflate şi ele în casă?