Eliminarea armelor chimice

S-a spus, pe bună dreptate, că după apariţia armelor nucleare oamenii au uitat pentru o perioadă îndelungată de armele chimice, care s-au putut astfel dezvolta şi perfecţiona în li­nişte în umbra celor atomice.

Când armele chimice au revenit în atenţia ome­nirii, s-a constatat, nu fără surpriză, că ele au evoluat în aşa măsu­ră, cantitativ şi calitativ, încât în pre­zent se apropie ca forţă de distrugere de armele nucleare. La ga­ze­le toxice "clasice", s-au adăugat altele noi: substanţe neuroparalizante, psihochi­mice, toxine biologice, toate cu o forţă de distrugere extraordinară. Dificultăţile transportării au fost înlă­­t­u­rate prin crearea aşa-ziselor arme chimice "binare", formate din două componente inofensive când sunt izolate una de alta, dar de o forţă co­losală când se unesc. Despre capacitatea de nimicire a armelor chimice poate da o idee toxina neuropara­lizantă VX: un litru de acest produs poate ucide un milion de oameni şi provoca invalidităţi grave altui mi­lion. Specialiştii consideră că re­zer­vele mondiale de gaze neuroparali­zante întrec de mai multe mii de ori cantitatea necesară distrugerii între­gii omeniri.

Iată de ce pe plan internaţional s-au depus şi se depun eforturi nu doar pentru a pune în afara legii folo­sirea armelor chimice în război (acest lucru îl stipulează Protocolul de la Geneva din 1925), ci şi pentru înce­tarea perfecţionării, producerii şi deţinerii de asemenea arme. Ţara noastră s-a aflat şi se află printre promotorii activi ai luptei pentru interzi­cerea şi distrugerea armelor chimice. Este cunoscută, de pildă, declaraţia-apel româno-bulgară cu privire la realizarea în Balcani a unei zone fără arme chimice.

Dar dezarmarea chimică nu poate fi ruptă de restul procesului de de­zarmare, de asigurare a păcii şi securităţii. Dacă multă vreme s-a vorbit de pericolul nuclear ne­glijându-se ori ignorându-se cel chimic, nu există nici un motiv de a se acţiona acum invers. De altfel, România, care nu deţine nici arme nucleare, nici arme chimice, a propus de-a lungul anilor, în cadrul forurilor de resort, înlă­turarea ar­melor chimice ca parte a unui program complex de dezar­mare, în centrul căruia să se afle eliminarea ar­melor  nucleare, a celorlalte arme de distrugere în masă, precum şi redu­ce­rea substanţială a armelor convenţionale. Aceeaşi abordare globală a problemelor dezar­mării în contextul realităţilor lumii de azi este cuprinsă şi în Mesajul de Anul Nou al preşedintelui Nicolae Ceauşescu: "Să acţionăm pentru realizarea unor acorduri generale cu privire la eliminarea totală, în mai multe etape, a armelor nucleare, să facem totul pentru începerea, în anul 1989, a tratativelor privind reducerea substanţială a armelor con­ven­ţio­nale, pentru realizarea unor acorduri privind eliminarea armelor chimice, pentru reducerea radicală a cheltuielilor militare".

Pe această linie se înscriu şi de­mersurile româneşti la recenta Conferinţă internaţională de la Paris privind interzicerea armelor chimi­ce. În Declaraţia guvernului român în legătură cu adoptarea documentului final al amintitei conferinţe, după ce se arată că România a participat la reuniunea de la Paris cu dorinţa de a-şi aduce întreaga sa contribuţie şi sprijinul pentru opri­rea cursei înar­mărilor, pentru eliminarea tu­turor armelor de distrugere în masă, şi în primul rând a armelor nucleare, pentru eliminarea şi lichidarea armelor chimice, se subliniază necesitatea unor acţiuni ferme pentru interzi­cerea producerii, depo­zi­tării şi fo­losirii armelor chimice, pentru înlă­turarea lor deplină din arsenalele militare ale statelor. În acest context, se spune în documentul menţionat, România declară că rămâne fidelă semnăturii puse pe Protocolul de la Geneva din 1925 şi că va acţiona în conformitate cu pre­vederile acestui protocol. În aceeaşi Declaraţie se arată că, ţinând cont de  evoluţiile intervenite în producerea armelor de distrugere în masă, de apariţia unor noi arme cu mare putere de distrugere, şi în primul rând de apariţia armelor nucleare, ţara noastră consideră că orice hotărâre privind inter­zicerea armelor chimice trebuie să fie parte componentă a unui ansamblu de măsuri care să vizeze interzicerea, producerea, de­po­zitarea şi folosirea oricăror arme de distrugere în masă, şi în primul rând a armelor nucleare. Măsurile privind dezarmarea chi­mică, nu­cleară, convenţională trebuie să fie în strânsă legătură şi aplicate simultan, sub un strict control inter­naţional. În acelaşi timp, Ro­mânia consideră că în adoptarea oricăror măsuri de eliminare a ar­melor nucleare, chimice şi convenţio­nale, trebuie să se por­neas­că de la asigurarea securităţii egale pentru toate statele, de la înlăturarea ori­căror posibilităţi de şantaj cu folo­sirea unei arme sau alteia, cu folo­sirea forţei şi ameninţării cu for­ţa, asigurându-se pe deplin suveranitatea şi independenţa fiecărei ţări. Pornind de la aceste considerente, ţara noastră se pronunţă ferm pentru închei­erea unui tratat sau acord general de interzicere a producerii, folosirii şi depozitării armelor chimi­ce şi a unui tratat general universal privind lichidarea armelor nucleare şi a oricăror arme de distrugere în masă, înce­tarea producţiei şi experimentării acestora, care să intre în vigoare în acelaşi timp cu Convenţia pentru interzicerea producţiei, folo­sirii şi depozitării  armelor chimice. Un rol important pe această linie revine Conferinţei pentru dezar­mare de la Geneva. Încheierea acordurilor respective este presantă, întrucât pentru toate armele de distrugere în masă eliminarea totală constituie singura garanţie pentru preîn­tâm­pinarea folosirii lor.
Ion D. GOIA - Flacăra, nr. 3/1989