Raport cu privire la recalcularea preţurilor de producţie în industrie

Potrivit sarcinii trasate de tova­ră­şul Nicolae Ceauşescu, secretarul ge­neral al partidului, s-au exprimat preţurile de producţie în industrie, rezultând următoarele:

1. În conformitate cu prevederile Legii nr. 1/1988 şi ale Decretului nr. 154 din 7 iunie 1988, începând cu data de 5 aprilie 1988 s-au aplicat, cu ca­racter experimental, noi preţuri de producţie determinate pe baza costurilor planificate pe anul 1988 şi a unor rentablităţi diferenţiate, care se situează în cazul livrărilor pentru consumul intern între minimum 3% şi maximum 8%, fără a se depăşi limita medie de 6%. Pentru produsele livrate la export, aceas­tă rentabilitate se majorează cu până la 10% pentru relaţia devize convertibile şi cu până la 6% pentru relaţia cliring ţări socialiste.

Noile preţuri de producţie aplicate numai o perioadă din anul 1988 au stimulat întreprinderile pentru redu­cerea costurilor şi livrarea produselor la export.

La 31 decembrie 1988, la cele 4.272 produse principale fabricate în anul 1988 de unităţile industriale repu­blicane, ale căror preţuri au fost aprobate prin Decretul nr. 154/1988, s-a înregistrat următoarea situaţie:
- 1.667 produse au înregistrat rentabilităţi mai mari decât cele aprobate prin decret;
- la 80 produse rentabilităţile realizate au fost în limita celor aprobate;
- la 1.455 produse rebtabilităţile realizate au fost inferioare celor planificate;
- 343 produse au fost cu pierdere la 31 decembrie 1988.

Potrivit sarcinilor trasate de Conducere, împreună cu ministerele, centralele industriale şi întreprinde­rile s-a acţionat pentru reducerea costurilor şi eliminarea pierderilor, astfel încât la 30 aprilie a.c. au mai rămas nerentabile 24 produse, din care: 8 în industria extractivă şi energia termică, 8 în industria metalu­rgică şi 8 în industria chimică, precum şi 3 activităţi (transportul cu metroul, distribuţia apei potabile şi transportul în comun în municipiul Bucureşti).
În conformitate cu hotărârile Conducerii, se acţio­nează în continuare pentru eliminarea pierderilor şi creşterea rentabilităţii produselor.


2. Prin Legea nr. 14 din 2 decembrie 1988 s-a reglementat că preţurile de producţie se formează pe baza costurilor planificate ca limită maximă ce nu poate fi depăşită, la care se adaugă rentabilităţi diferite, în funcţie de destinaţia produselor, în limitele arătate la punctul 1. Totodată, s-a prevăzut că beneficiile rea­lizate suplimentar pe seama reducerii costurilor de pro­ducţie peste sarcina planificată rămân integral întreprinderilor în primul an şi în proporţie de 50% în următorii 4 ani şi se utilizează potrivit legii.

Costurile de producţie în industrie, exprimate prin cheltuieile la 1.000 lei producţie marfă planificate pe anul 1989, comparativ cu cele care au stat la baza preţurilor în vigoare şi cu nivelele aprobate prin

Decretul nr. 318/1986 în cadrul acţiunii de organizare şi mo­dernizare a producţiei, se prezintă astfel:
I. cheltuieli la 1.000 lei producţie marfă
Nivel de costuri luat în calcul la aprobarea preţurilor în vigoare
1988 Realizări
1989 Plan (Decretul nr. 27/1989)
Organizare (Decretul nr. 318/1986)
Reducerea costurilor în trim. I. 1989 faţă de trim. I 1988
TOTAL
Industrie     I    781,5    844,8    718,0
republicană
    II    6125    80771    199963    4689
Din care:
MIM    I    842,7    920,3    860,0    774,9
    II        1043    8004    27213    197
MICM    I    754,4    852,6    755,0    689,6
    II        2168    18741    42320    532
MIEt    I    736,8    767,4    715,0    689,2
    II        1470    5538    9805    298
MIChP    I    807,0    901,5    803,0    731,9
    II        399    29178    60840    284
MILMC    I    791,2    858,3    785,0    715,0
    II        547    5830    14002    515
MIU    I    697,5    738,9    680,0    599,2
    II        1525    9000    23690    1142
MIA    I    731,6    756,1    720,0    704,9
    II        1150    5440    10540    1034

Din cele de mai sus, rezultă că, dacă pe total industrie republicană nivelul costurilor planificate pe anul 1989 nu prezintă practic diferenţe faţă de cel luat în calcul la aprobarea preţurilor de producţie în vigoare, faţă de sarcinile de reducere  a costurilor stabilite prin Decretul nr. 318/1986 la organizare - pe baza cărora s-au elaborat normativele economico-financiare pe produse - rezultă un efort suplimentar de reducere de 63 lei la 1.000 lei producţie marfă, respectiv de circa 120 miliarde lei peste prevederile de plan pe anul 1989.

În vederea cunoaşterii schimbărilor ce ar interveni în nivelul actualelor preţuri de producţie din industrie, au fost recalculate preţurile de producţie la un eşantion de peste 300 produse mai importante, pornindu-se de la costurile prevăzute în normativele economico-finanicare, precum şi de la cele planificate pe anul 1989. Situaţia noilor preţuri de producţie este prezentată în anexele 1-10, pe ministere.

Din analiza acestora rezultă că, faţă de prevederile din normativele economico-financiare, aproape toate preţurile de producţie trebuie reduse cu procente care ajung în unele cazuri până la 25%-30% (anexele 1-10).

Unele din aceste produse, îndeosebi din industria construcţiilor de maşini, industria chimică şi industria alimentară, chiar în condiţiile preţurilor în vigoare, au înregistrat la 31 decembrie 1988 renta­bilităţi mici, de 0,5%-1% sau chiar pierderi. Într-o situaţie deosebită se găseşte industria extractivă, care pe baza preţurilor actuale înregistrează pierderi la unele produse importante (ţiţei, cărbuni), iar în condiţiile prevederilor din normativele economico-financiare preţurile ar trebui reduse.

Cele de mai sus scot în evidenţă necesitatea de a se acţiona cu fermitate pentru înfăptuirea măsurilor dispuse de Conducere cu privire la perfecţionarea organizării şi modernizării proceselor de producţie, care să se reflecte într-o scădere efectivă a costurilor, creându-se astfel premisele reducerii preţurilor de producţie în funcţie de normativele economico-financiare.
3. Pornind de la prevederile Legii nr. 14/1988, actualele preţuri de producţie s-au recalculat şi în funcţie de costurile planificate pe anul 1989, la aceleaşi eşantioane de produse. În această situaţie, redu­cerile care ar trebui operate la preţurile de producţie în vigoare sunt de regulă până la 10% şi se localizează la un număr mai redus de produse, iar prin excepţie apar şi unele majorări, fără însă a se depăşi preţurile de livrare în vigoare (anexele 1-10).

Întrucât, aşa cum s-a arătat, pe ansamblul industriei republicane, costurile de producţie planificate pe anul 1989 sunt practic egale cu cele luate în calcul la aprobarea preţurilor în vigoare, iar potrivit legii benefi­ciile realizate prin reducerea suplimentară a costurilor rămân integral la dispoziţia întreprinderilor în primul an, considerăm că nu se impune o modificare gene­rală a preţurilor de producţie stabilite la mijlocul anului precedent.

Având în vedere însă diferenţele care apar faţă de costurile planificate pe produse, propunem aprobarea efectuării unor corecturi de preţuri pe baza costurilor planificate pe anul 1989 şi a rentabilităţilor din Legea nr. 14/1988.

Aceasta se impune, cu atât mai mult, cu cât, din analizele efectuate cu privire la rentabilităţile realizate la 31 decembrie 1988, a rezultat că la o serie de produse cu preţuri aprobate prin Decretul nr. 154/1988 s-au înregistrat rentabilităţi mult superioare celor stabilite prin lege, care nu se datoresc în toate cazurile efortului întreprinderilor pentru reducerea suplimentară a costurilor. Situaţia acestor produse, pe ministere, este arătată în anexele nr. 11-25.

În cazul produselor care au înregistrat rentabilităţi mai mari prin măsuri de reducere suplimentară a costurilor propunem ca, în conformitate cu legea, să se lase în preţuri numai beneficiul suplimentar astfel realizat.

Pentru a asigura preluarea la buget a beneficiilor cuprinse şi în tarifele pentru prestări de servicii care depăşesc rentabilitatea prevăzută de lege calculată în condiţiile planului pe anul 1989, propunem ca actualele cote de impozit pe circulaţia măfurilor să fie, de asemena, adaptate în mod corespunzător.
Corectarea preţurilor de producţie şi actualizarea impozitului pe circulaţia mărfurilor la servicii pro­punem să se aplice de la 1 iulie a.c., termen până la care se vor  elabora şi supune spre aprobare noile preţuri şi cote de impozit.

În vederea prevenirii înregistrării de pierderi şi nerealizării beneficiilor planificate este necesar ca ministerele, centralele industriale şi întreprinderile, cu sprijinul institutelor de cercetare şi proiectare, al organelor de planificare, financiar-bancare şi de preţuri, să ia măsuri deosebite, care să asigure în­cadrarea în costurile de producţie planificate pe anul 1989.

4. Preţurile de producţie sunt calculate în funcţie de costurile medii planificate la nivel de ramură, centrală industrială sau minister, după caz. Diferenţa dintre preţurile de livrare şi preţurile de producţie care sunt unice se varsă la bugetul statului, în sumă egală, de către toţi producătorii, indiferent de nivelul costurilor planificate.

Sunt însă situaţii obiective, în care acelaşi produs se realizează de mai multe întreprinderi cu costuri diferite, datorită tehnologiilor folosite sau gradului de integrare în producţie.

În asemenea situaţii, confirmate prin nivelul costurilor planificate, se propune ca, în cadrul preţului de producţie unic, impozitul pe circulaţia mărfurilor să poată fi diferenţiat pe întreprinderi, cu respectarea strictă a nivelului impozitului pe circulaţia mărfurilor stabilit pentru produsul respectiv.

Se evită în felul acesta situaţiile în care la acelaşi produs unele întreprinderi înregistrează beneficii mai mari, necuvenite, iar altele pierderi.

5. În normativele economico-financiare aprobate pentru produsele finale din industria construcţiilor de maşini şi electrotehnică se prevede ca reducerea costurilor să se realizeze şi pe seama scăderii preţurilor de livrare la produsele din industria orizontală.

În cincinalul actual, prin Decretul nr. 383/1986 s-au redus preţurile de livrare la produsele din industria orizontală cu suma de 10,4 miliarde lei. Această redu­cere nu s-a situat la nivelul prevăzut în normativele economico-financiare datorită nerealizării sarcinii de reducere a costurilor.

Asemenea situaţii sunt îndeosebi la autoturisme, tractoare, autoşasiuri şi alte produse (anexa 26), ceea ce îngreunează încadrarea în nivelul de costuri aprobat prin normativele economico-financiare.

Se propune reducerea preţurilor de livrare pentru produsele din industria orizontală la nivelul costurilor planificate pe anul 1989 şi a rentabilităţii de minim 2,5% şi maxim 5%, cât prevede Legea nr. 14/1988. Preţurile de livrare astfel formate ar urma să fie egale cu preţurile de producţie, actualul impozit pe circulaţia mărfurilor la produsele din industria orizontală regăsindu-se în creşterea impozitului la produsele finale.


6. Pe baza înfăptuirii recentelor măsuri dispuse de Conducere cu privire la organizarea şi modernizarea producţiei, precum şi a reducerii preţurilor de livrare în industria orizontală, propunem ca în cursul tri­mestrului IV 1989 să se  supună aprobării noi preţuri de producţie în industrie, pe baza normativelor economico-financiare şi a costurilor planificate pe anul 1990, care să se aplice începând cu anul 1990.

În funcţie de hotărârile ce vor fi luate de Condu­cere, urmează ca împreună cu ministerele, celelalte organe centrale şi locale să se elaboreze şi să se supună spre aprobare lucrările legate de perfecţionarea preţurilor de producţie.
Arhivele Naţionale, Fond CC al PCR - Cancelarie, dos. nr. 35/1989