Reprezentare politică autonomă şi autonomie culturală

Publicăm mai jos discuţia avută prin telefon, între Alexandra Ionescu – Londra, BBC – Ioan Raţiu, preşedintele Uniunii Mondiale a Românilor Liberi – aflat la Washington – şi Mihai Korne – de la Paris – în legătură cu Declaraţia de la 16 iunie de la Budapesta, discuţie a cărei formă prescurtată a fost transmisă în seara de 20 iulie la BBC.

● A.I. - Domule Korne, sunteţi unul dintre semnatarii acestei declaraţii de la 16 iunie, poate ne puteţi spune pe cine reprezintă ea?

● M.K. - Cei şase nu au semnat în numele unor grupuri sau a unor organizaţii, ci au semnat ca oameni care au luptat, au activat de luni sau ani de zile în vederea unei anumite idei politice. În ce mă priveşte pe mine de pildă, fac parte deja de 17-18 ani din Grupul din Paris care întruneşte europeni de centru şi de est, al căror obiectiv este ca această Europă de Centru şi de Est care a fost ruptă de restul Europei să se integreze într-un ansamblu continental aşa cum, din fericire, vedem că lucru­rile se pregătesc acum.

● A.I. - Domnule Raţiu, soarta Ro­mâniei, a Ungariei, soarta Transilvaniei vă preocupă încă din tinereţe, sunteţi transilvănean de origine şi aţi dat, ca peşedinte al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, declaraţii în acest sens. Cum aţi văzut declaraţia de la 16 iunie de la Budapesta?

● I.R. - Cred că e bine să încep prin a explica foarte clar că vorbesc în numele Uniunii Mondiale a Româ­nilor Liberi, organizaţie care întru­neşte azi peste 2.000 de oameni, răspândiţi în mai toată lumea. Ceea ce este mai important, avem foarte mulţi membri tineri în România, inclusiv Doina Cornea şi cosemnatarii scrisorilor ei, şi avem foarte mulţi membri în Ungaria, deci şi organizaţia "România Liberă", care este afiliată nouă în mod formal, şi am stat de vorbă chiar astăzi, mai degrabă ieri, cu dl Puiu Staicu, care este preşedintele ei de astăzi. Deci eu vreau să exprim punctul nostru de vedere, ca organizaţie şi ca indivizi. Suntem pentru o colaborare şi o înfrăţire pentru o rezolvare istorică, o conciliere istorică cu ungurii. Totuşi, nu cred că este înţelept sau nu cred că avem dreptul să facem declaraţii în care să se vorbească de o autonomie politică şi culturală a minorităţilor din România, care provoacă multă îngrijorare între membri noştri şi, de aceea, vreau să spun foarte tare că noi nu putem să susţinem o astfel de declaraţie.

● A.I. - Îmi permiteţi să intervin aici. Am în faţă textul declaraţiei în care se spune, vorbindu-se despre Transilvania, că este un spaţiu de complementaritate, că trebuie să devină un model de pluralism cultural şi religios şi se stipulează în Declaraţie dreptul la o reprezentare politică autonomă şi la autonomie culturală a fiecărei na­ţiuni. Deci, omule Korne, poate explicaţi un pic aceşti termeni care par să fi dat o oarecare nelinişte sau neînţelegere.

● M.K. - Cred că este vorba de o neînţelegre, cum, de altfel, o constat în cazul lui Iancu Raţiu. Termenul este foarte net, este vorba de autonomia culturală a fiecărei naţiuni şi de dreptul la o reprezentare politică auto­nomă tot a fiecărei naţiuni.
De ce am pus această frază? Trebuie să precizez că opinia noastră nu s-a limitat la relaţiile între unguri şi români. Ne-am situat în epoca noastră, care pregăteşte Europa, ne-am si­tu­at în vederea acestei Europe. Toate popoarele, spun toate, inclusiv ruşii, în ziua în care vom face parte din Eu­ropa unită, fiecare dintre popoa­rele noastre vor fi minoritare faţă de ansamblul acestei Europe. Ori este esenţial ca să afirmăm de pe acuma, astăzi, acest drept la o reprezentare politică autonomă a fiecărei naţiuni. E important pentru România de as­tăzi atât în ceea ce priveşte pe ungurii din România, dar şi pe românii din Basarabia şi Buco­vina de Nord. Deci, când cerem o repre­zentare autonomă ne gândim şi la ei.
Dar e mai ales important în optica Europei de mâine. Fiecare din naţiunile noastre vor fi minoritare şi atunci va fi esenţial, pentru a ne păstra tradiţiile, pentru a păstra această specificitate românească, să putem noi, românii, ungurii, polo­nezii ruşii ş.a. să aibă reprezentanţa lor politică.
De ce s-a spus reprezentanţă auto­nomă şi nu particulară? Fiindcă în discuţiile pe care le-am avut am constatat că grupurile naţionale - în România, dar şi în URSS, de pildă, sunt reprezentate de oameni care nu au fost aleşi în mod autonom. În Ro­mânia, ungurii sunt reprezentaţi de oameni care au fost aleşi de partidul comunist, care, de fapt, sunt în  solda lui. Din păcate, în Basarabia şi Buco­vina acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi şi se ştie cât de greu o duc şi cât de mare este conflictul între opinia pu­blică din Basarabia şi conducerea impusă în timpul lui Brejnev de conducerea de la Moscova. Deci, când vorbim de o reprezentanţă autonomă, vorbim de faptul că fiecare din naţionalităţile din Europa să aibe dreptul să-şi aleagă liber reprezentanţii şi nu să li se impună.

● I.R. - Sunt fericit să aud această explicaţie pentru că înlătură anumite confuzii care s-au creat în ţară şi eu am primit personal mesaje din ţară în această privinţă  şi cred că este important ca să reafirmăm hotărârea noastră de a da tuturor cetăţenilor ţării în România liberă şi democrată de mâine exerciţiul tuturor drepturilor lor, aşa cum au fost definite în Constituţia din 1923.

● M.K. - Bineînţeles.

● I.R. - Să fie o egalitate completă în faţa legilor, fără discriminare, fiecare să poată veni în limba lui în faţa instanţelor judecătoreşti. Dar noi nu putem să grevăm viitorul ţării, astăzi, în a face anumite declaraţii care aparţin numai şi numai poporului român, care în plenitudinea exer­ciţiului său democratic, al voinţei sale ar putea să ia decizii de felul acesta. Când vorbim de România, cu­vântul cheie, care a alarmat pe mulţi dintre membri noştri din Ro­mânia, cuvântul cheie este "auto­nomie". Deci, sunt fericit că Mihai Korne a explicat sensul acestui cuvânt. Acest cuvânt în România are un ecou al regiunii autonome ma­ghiare, unde nu era voie să vor­beşti în limba română, în mijlocul Ţării Româneşti. Deci să fim foarte clari că e vorba de exerciţiul tuturor drepturilor cetăţeneşti şi nu de o auto­nomie locală.

● A.I. - Îmi permiteţi să intervin. Cred că în declaraţie se spune foarte clar că semnatarii ei nu au în nici un fel în vedere şi nu vor să pună în discuţie configuraţia hărţii etnice, adică harta Europei...

● M.K. - Nu se pun în discuţie frontierele existente.

● A.I. - Şi nici revizuirea frontierelor. Termenul de automie, dacă am înţeles  exact, reprezintă exercitarea liberă, independentă, a tuturor drepturilor, inclusiv a celui politic.

● I.R. - Termenul n-a fost fericit...

● M.K. - Ba da. S-a vorbit de autono­mie culturală şi de reprezentanţă autonomă. Acuma, că la Bucureşti, conducerea încearcă să deformeze termenul, încearcă ea, din păcate, să deformeze realităţile de zi cu zi, aşa că, să deformeze nişte termeni e mult mai uşor.

● I.R. - De aceea, este foarte important să lămurim această chestiune, pentru că altfel, Bucureştiul încearcă voit şi insistent să deformeze sensurile.

● M.K. - Nu Bucureştiul, ci condu­cerea de la Bucureşti...

● A.I. - Cred că am ajuns la o clarificare a termenului şi a declaraţiei aşa că, ar fi acum oportun să vă întreb unde vedeţi importanţa acestei declaraţii, semnată de şase indivizi?

● M.K. - Importanţa declaraţiei este că dă atât celor din Ungaria, cât şi celor din România, care au cunoştinţă de ea, o viziune diferită a viitorului, diferită de cea care le este prezentată mai ales în RSR, zi de zi atât de presă, cât şi de conducerea politică.

● A.I. - Domnule Raţiu, aţi auzit explicaţiile domnului Korne, sunteţi, se pare, întru totul de acord, de aceea v-aş întreba dacă vedeţi o semni­ficaţie aparte în această declaraţie de la 16 iunie?

● I.R. - Suntem de acord, după explicaţiile pe care Mihai Korne le-a dat. Suntem de acord întru totul în ceea ce priveşte obiectivele noastre. Cred însă că este important ca să se specifice că această autonomie nu este nici poli­tică, şi nici a regiunii, nici politică a minorităţii în sine, pentru că acesta este motivul pentru care Bu­cu­reştiul ne atacă astăzi pe toţi patrioţii care luptăm în exil, considerându-ne drept şovini, vânduţi ungurilor, drept trădători.
De aceea, este foarte important şi sunt fericit că Mihai Korne a explicat acest lucru şi suntem de comun acord că toate drepturile cetăţenilor din România, indiferent de naţionalitatea lor trebuie să fie garantate într-o Românie democrată. Aici este toată problema care trebuie elucidată. De aceea am făcut-o pentru că sunt foarte mulţi români care mi-au comunicat mie, din România, că sunt foarte îngrijoraţi de această declaraţie.

● A.I. - Dar unde vedeţi locul decla­raţiei în cadrul actual al relaţiilor ro­mâno-maghiare care, nu mai departe de momentul întâlnirii Pactului de la Varşovia, se pare că ar fi atins un nivel foarte scăzut. Este o mână întinsă între cele două popoare dincolo de ceea ce se întâmplă la nivel oficial, diplomatic, sau merge în sensul direcţiei celor două regimuri?

● M.K. - Declaraţia este semnată, în primul rând, nu de repezentanţi ai regimului comunist din Ungaria, ci de reprezentanţi ai opoziţiei, este vorba de Forumul Democratic şi de alte organizaţii democrate care au aderat la această declaraţie. Din partea noastră, suntem cu toţii contra regimului de la Bucureşti şi nu de astăzi, ci de ani şi ani de zile. De aceea, nu este întru nimica o acţiune paralelă cu cea dusă de regimurile care au strivit atât pe unguri în trecut, cât şi pe români astăzi încă, ci de o acţiune dusă în comun de opoziţia împotriva regi­murilor totalitare, pentru a ne dez­băra de dictatură şi pentru a păşi treptat, treptat spre reforme, într-un cadru european, pentru a face parte din această Europă căreia îi apar­ţinem, dar din care am fost, din păcate, scoşi de regimul actual din România.

● A.I. - Deci, domnule Raţiu, unde aţi plasa declaraţia, în contextul relaţiilor româno-maghiare actuale?

● I.R. - Este un gest din partea unor indivizi, din partea unor buni români şi buni unguri care vor să strângă relaţiile între ei şi să găsească o formulă mai acceptabilă de convieţuire pentru că istoria ne-a hărăzit să trăim unul lângă altul. Deci, în privinţa aceasta, cu multă dragoste şi înţelegere aprob acest lucru. Însă cred că este de datoria noastră să spunem în numele Uniunii Mondiale a Românilor Liberi că o astfel de declaraţie trebuie făcută de poporul român, după ce este liber, în deplinătatea exerciţiului drepturilor sale şi nu s-o facem noi, din exil. Ca indivizi, evident, fiecare putem să facem o declaraţie de genul acesta.

● M.K. - Cred că pentru ca poporul român să fie liber mâine trebuie ca anumite idei să se concretizeze încă de astăzi. Ca atât opinia publică din România, cât şi cea din restul Europei să înfrângă nişte regimuri care sunt depăşite, să le înlăture ca să ajungă la ceea ce socotim necesar cu toţii, la schimbările pe cale paşnică, dar totale, ale regimurilor care mai dăi­nuiesc încă în Centrul şi Estul Europei.
Lupta (Paris), nr. 126/1989
Arhiva Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Fond Dan Culcer