Cincinale in patru ani

Marele proiect propagandistic stalinist

Bolsevicii, care se considerau exponentii modernitatii, au ajuns la putere in Rusia, unul dintre cele mai inapoiate state ale Europei. Industrializarea acesteia a devenit o prioritate. Incepand din 1928, planurile cincinale au marcat eforturi teribile in aceasta directie. In cele din urma, procesul a fost incununat de succes!

FARA TEHNOLOGIE. Industrializarea a fost un proces haotic, in care de multe ori eficienta muncii lasa de dorit, asa cum reiese si din imagine

Lenin a inteles ca transformarea taranilor, care alcatuiau 90% din populatia Rusiei tariste, va fi un proces lent si dificil. Singura solutie era industrializarea tarii, dar capitalul pentru aceasta lipsea, iar bolsevicii nu acceptau investitii straine. Cea mai rapida modalitate de a obtine capital ar fi fost sa deturneze fonduri din agricultura (prin preturi foarte mici pentru produsele agricole fixate de stat, prin impozite sau pur si simplu prin confiscari). Aceasta insa ar fi dus la un conflict cu populatia rurala, conflict in care bolsevicii riscau sa piarda.

NEP a fost benefic pentru micii producatori din agricultura, dar productia industriala s-a plafonat din cauza lipsei mainii de lucru si a fondurilor de investitii. Dezvoltarea si modernizarea URSS erau prea lente pentru gustul multor membri din conducerea partidului.

Eforturile lui Lenin in privinta modernizarii s-au limitat la electrificare, folosita ca instrument propagandistic. In viziunea primului lider bolsevic, comunismul se definea prin raportarea la procesul de electrificare a satelor: "Comunismul inseamna puterea sovietelor plus electrificarea intregii tari". A fost primul mare proiect de modernizare bolsevic si un succes de proportii.

VIZIUNEA LUI STALIN. Moartea lui Lenin a declansat o adevarata disputa in legatura cu viitorul NEP-ului. Stalin s-a folosit de aceasta pentru a-si impune suprematia in partid. In 1928, cand deja controla toate parghiile puterii, a impus industrializarea fortata.

Nu este clar daca Stalin a avut in minte un plan coerent de industrializare. Cel mai probabil si-a fixat cateva obiective care trebuiau atinse si care au fost cuantificate in cifre. Programul sau de industrializare a fost considerat de unii istorici ca o pregatire pentru razboi (ideea ca statele "imperialiste" planuiesc atacarea URSS pentru a schimba regimul politic era larg raspandita in acea perioada). S-a pus accentul pe dezvoltarea industriilor grea si extractiva care constituiau indicatorul industrializarii. Ramurile producatoare de bunuri de consum erau total neglijate, lucru care se rasfrangea asupra productiei bunurilor de consum si implicit asupra nivelului de trai al populatiei.

Pe de alta parte insa, dezvoltarea industriei in URSS a urmat ideile lui Marx. Acesta avea ca model dezvoltarea economica de secol XIX, in care predominau industriile grea si extractiva.

PLANURI CINCINALE. In cadrul politicii de industrializare, Stalin a reactivat Gosplan-ul, organismul de planificare format de bolsevici in 1921. Acesta trebuia sa controleze procesul de industrializare. A inceput prin a redacta o lista de indicatori care cuprindea intreaga industrie. Pe baza acestora s-a elaborat o serie de planuri pe cinci ani cunoscute sub numele de "planuri cincinale" sau pe scurt "cincinale". Primul a fost elaborat in octombrie 1928 si declarat incheiat in decembrie 1932. A fost urmat de altele, in 1933-1937 si 1938-1941 (acestuia i-a pus capat atacarea URSS de catre Germania in cel de-al doilea razboi mondial). La finele razboiului, pana la moartea lui Stalin, au mai existat doua planuri cincinale, in ianuarie 1946-decembrie 1950 si ianuarie 1951-decembrie 1955.

Cincinalele dadeau impresia de planificare minutioasa. In realitate, ele contineau doar un set de obiective impuse. Atingerea acestora era lasata in seama organismelor locale, care, de multe ori, pentru indeplinirea planului duceau o lupta disperata ca sa obtina resurse. Neindeplinirea planului era taxata ca atare. Seria proceselor publice a fost deschisa in 1928, prin acuzarea unor ingineri de la minele Sahti (regiunea Donbas) de conspiratie antisovietica. Pedepsele erau foarte grele, de multe ori sentinta fiind chiar condamnarea la moarte.

STAHANOVISM. Nu conteaza calitatea, ci conteaza cantitatea... Caricatura din epoca, in care era satirizata productia de calitate proasta

STAHANOVISMUL. Perspectiva din care a fost realizata industrializarea a fost una voluntarista. Accentul pus pe dezvoltarea industriilor grea si extractiva a facut ca nivelul de trai al populatiei sa fie putin afectat de cresterea industriala raportata. In esenta, planurile au fost proiecte propagandistice, care au avut ca scop mobilizarea societatii. Cuvantul de ordine al perioadei era depasirea planului. O sintagma cu efecte perverse intr-o economie care se dorea planificata si, deci, in care factorii de productie erau alocati dinainte. Orice depasire a planului implica un consum mai mare de resurse care erau deturnate din alte sectoare. In unele zone ale economiei, depasirile de plan puteau duce la supraproductie, in vreme ce in altele lipsa de resurse ducea la deficit in productie.

Cu toate aceste inconveniente s-a continuat sa se puna accentul pe depasirile de plan. In august 1935 s-a pretins ca minerul Alexei Stahanov a realizat intr-o tura de lucru de 14 ori cota de carbune normata. Un nou mit fusese creat: in jurul numelui lui Stahanov s-a creat o adevarata miscare, numita "stahanovism", introdusa dupa 1945 si in Romania. Muncitorii erau incurajati sa depaseasca planul, si chiar au avut loc congrese ale muncitorilor stahanovisti la care a participat si Stalin.

PARADOXURI. Industrializarea si-a atins obiectivele propagandistice intr-o masura mai mare decat cele economice. Marea criza care a lovit statele industrializate incepand cu 1929 nu a atins URSS, putin implicata in comertul international. Acest lucru a creat in perioada interbelica mitul succesului dezvoltarii economice a Rusiei Sovietice.

Mai mult, in conditiile celui de-al doilea razboi mondial, dezvoltarea industriei grele a ajutat URSS in productia de armament. Victoria impotriva Germaniei naziste se datoreaza partial politicii de industrializare promovate de Stalin. In plus, industrializarea a dus la o crestere a numarului de muncitori, unul din obiectivele urmarite cu consecventa de comunisti. Incepand cu anii ’30, numarul muncitorilor va creste in URSS, deci, teoretic, si baza de sustinere a partidului. Din nefericire, din cauza accentului pus pe industriile grea si extractiva, nivelul de trai nu a crescut semnificativ.

MAGNITOGORSK Industrializarea a presupus constructia de noi orase. Iata cum descrie ridicarea orasului Magnitogorsk comunistul american John Scott, pe atunci in Rusia, in functia de consilier economic: "Magnitogorsk este un oras construit din bucati. In cativa ani se facusera 200 de milioane mc de excavari, se turnasera 14 milioane mc de beton armat, se asezasera doua milioane mc de caramizi refractare si un sfert de milion de tone de structuri de otel au fost ridicate. Acestea toate s-au facut de mantuiala, in lipsa cantitatii necesare de materiale. Brigazi de tineri entuziasti (...) au sosit in vara anului 1930 si au construit ecartamentul caii ferate si lucrarile de indiguire necesare. Mai tarziu, grupuri de tarani locali si pastori au venit la Magnitogorsk din cauza conditiilor grele datorate colectivizarii. Multi dintre acestia erau complet nefamiliarizati cu uneltele si procesele industriale."

IN GALOP Dezvoltarea industriei in Rusia Sovietica s-a facut sub forma unei curse haotice si continue. Obiectivele trebuiau atinse indiferent de costuri, lucru care a provocat ingrijorare chiar in randul membrilor partidului. Unii si-au exprimat rezerve fata de proces, desi voalat, pentru ca Stalin detinea puterea si nu isi cruta adversarii. In 1931, in contextul transformarilor economice rapide care aveau loc in URSS, Stalin justifica viteza transformarilor sociale datorate colectivizarii si industrializarii: "Unii se intreaba daca nu este posibil sa incetinim cumva ritmul, sa controlam miscarea. Nu, tovarasi, nu este posibil. Ritmul nu trebuie incetinit, dimpotriva, trebuie sa il acceleram mereu, cat de mult ne sta in putere si avem posibilitatea. Obligatiile noastre fata de clasa muncitoare a intregii lumi ne dicteaza asta. Sa slabim ritmul ar insemna sa dam inapoi, si cei ce dau inapoi sunt invinsi".