Comunism - Dragostea si revolutia

Membrii partidelor comuniste interbelice au vorbit putin despre "tineretea lor revolutionara". Cei care au facut-o au lasat marturii tulburatoare.

Cupluri unite si destramate prin actiuni de partid

Dupa ce-au ajuns la putere, fostii membri ai Partidului Comunist din Romania si-au prezentat biografiile anterioare ca istorii alcatuite exclusiv din suferinte si actiuni periculoase impotriva clasei exploatatoare. Vietile lor reale pot fi recompuse prin intermediul celor care-au fost anchetati de institutii ale regimului comunist.

Desi dosarele politienesti nu sunt sursa cea mai potrivita de documentare istorica, datorita declaratiilor date in anchete si referatelor de excludere, arestare ori condamnare intocmite de functionarii partidului ori serviciilor speciale, avem posibilitatea sa intrezarim cateva episoade amoroase ale cominternistilor. De remarcat ca intalnirea protagonistilor se datoreaza unor sarcini de partid. Din sarcina de partid, fostii amanti se vor critica ori denunta apoi, "vigilenta revolutionara" fiind situata deasupra maruntelor "sentimente burgheze".

FORIS SI "TEHNICELE" SALE. Victoria Sarbu a fost ultima "tehnica" a lui Stefan Foris, care a condus PCdR in perioada 1940 - 4 aprilie 1944. Fetita lor Vera-Victoria s-a nascut in vreme ce tatal ei era retinut de chiar fostii sai tovarasi. Dupa uciderea lui Foris, Victoria Sarbu a facut sase ani de inchisoare, fiind condamnata in "procesul Patrascanu". Din declaratiile date in ancheta, aflam si amanuntele care urmeaza.

Victoria Sarbu se nascuse in 1909, in Basarabia, intr-o familie saraca, impovarata cu sapte copii. Din neputinta de a gasi un loc de munca dupa ce absolvise Facultatea de Stiinte Naturale din Iasi, a indeplinit oficiile de curier clandestin pentru miscarea comunista, platite de Ajutorul Rosu. Astfel, ajunge in 1938 in Bucuresti unde activeaza in Comitetul central al Apararii, sector al PCdR cu sarcina de a organiza apararea comunistilor implicati in procese. Din 1941 devine "tehnica" lui Foris, iar din 1943 "tovarasa tov. Foris" (cum isi desemneaza ea statutul de amanta in declaratii).

In autocriticile anchetei, Victoria Sarbu afirma ca relatia dintre ei fusese determinata de "scandalul cu tovarasa Constanta Craciun" (la data acelor declaratii, ministru al Culturii). Ramas peste noapte, in urma unei intalniri in aceeasi casa conspirativa cu Constanta Craciun (intelectuala provenita dintr-o familie de inalta conditie sociala), Foris ii propusese "sa-i fie tovarasa, desi stia ca e indragostita de tov. Vinte". Refuzandu-l, din dragoste pentru cel care in momentul anchetei era un temut membru al Comisiei de Control a partidului, Constanta Craciun a dormit pe dusumeaua camerei mobilata cu un singur pat. Aceasta e cauza care a dus la imbolnavirea, "demoralizarea si caderea ei" in plasa Sigurantei - va fi una dintre acuzele ce i se vor aduce lui Foris mai tarziu.

De invinuirea ce i-o adusese verbal Gheorghiu-Dej ca "s-a agatat de gatul lui Foris", Victoria Sarbu se apara astfel: "Nu aveam nici o dorinta sa traiesc cu un barbat si nu avem pentru Foris decat sentimentul deprinderii (...) Pur si simplu m-am hotarat ca Foris sa nu aiba si aceasta preocupare si sa munceasca mai bine".

De retinut din complicatele istorii de viata ale ilegalistilor ca Gheorghiu-Dej, aflat in inchisoare, dorise sa se insoare cu o sora a Victoriei Sarbu, proiect nerealizat din motive imprecise.

"Tovarasia de viata" dintre Foris si Sarbu a devenit si una politica, Victoria intrand in componenta Secretariatului PCdR fara sa fi fost membra de partid. De la Foris i s-a tras apoi nenorocirea anilor de inchisoare, suferintele fizice si psihice ce le-au urmat.

SURSE SOVIETICE. In referatul intocmit de sectia de cadre a Cominternului inainte de arestarea lui Marcel Pauker (1938), viata sa personala este prezentata astfel:

"Sotia sa, Ana Pauker, se afla inchisa in Romania din 1935 in urma caderii Secretariatului CC al PC din Romania, ea fiind condamnata la zece ani. Cu ea are doi copii. Exista si o alta femeie in Ucraina, mama a unui copil al sau din URSS.

Pe sotia inginerului Miletineanu, fratele metresei oficiale a regelui, a caror locuinta fusese folosita de partid, a chemat-o in 1936, impreuna cu un alt membru al Biroului Politic (Victor) la Praga, in calitate de curier al partidului; a trait cu ea doua saptamani; intorcandu-se sa lucreze in tara, locuinta ei a fost folosita in scopuri de partid, el insusi lucrand acolo in timpul liber; sotul ei scria corespondenta de partid, rapoartele etc... in situatia complicata a incetarii romanului cu ea si a geloziei sotului.

Aflandu-se in tara in 1936, in conditiile neintreruptelor scandaluri cu Vanda (membru al Secretariatului si al Biroului Politic) din cauza faptului ca Pauker o invinuise in Biroul Politic ca se afla sub influenta unui grup si in ciuda divergentelor politice a trait cu ea; desi s-a convins ca ea l-a calomniat la Biroul Politic, venind la Viena, iarasi a trait cu ea; dupa eliberarea din 1937 a trait din nou cu ea.

In pofida divergentelor sale politice cu Maria Ciobanu (Lenuta Filipovici, n.n.) din 1935 si 1936, a trait o vreme cu ea".

"DON JUAN DIN TRUPA SIGURANTEI". Aceasta este una dintre caracterizarile ce i se fac in rechizitoriul procesului din 1954 lui Remus Kofller, condamnat la moarte si executat impreuna cu Lucretiu Patrascanu.

Conform autocriticilor din ancheta (timp in care ajunge sa sufere un grav dezechilibru mental), Koffler, care fusese in conducerea partidului pe vremea lui Foris, avusese o viata aventuroasa, in care antrenase multe femei. Se casatorise la 20 de ani, in vremea studentiei, cu o anume Elsa. Pentru a o cuceri, simulase o sinucidere. Casatoria este dublata de relatii amoroase a caror descriere frizeaza patologicul. "Eu am fost atat de preocupat de chestiunile sentimentale - se autoflageleaza anchetatul - incat in 1937 am indicat fetitei mele o doza de patru ori mai mare de medicament, ceea ce a dus la intoxicarea si la moartea ei."

Fapt cert, constatat si de buletinele medicului inchisorii, Koffler suferea de sifilis. Dupa propriile sale declaratii, contactase boala la 18 ani. S-a tratat de-a lungul vietii sporadic, fara a-si marturisi suferinta nici sotiei sale, nici ultimei sale "tehnice", Lili Weigl. Profesoara de pian si sotie a unui cunoscut psihiatru bucurestean, aceasta din urma traise anii razboiului sub vraja povestii de dragoste cu "legatura sa superioara de partid", Remus Koffler. Corespondenta lor amoroasa va fi prezentata in proces ca "proba" indubitabila a unor biletele cifrate schimbate intre "complotisti".

Cat despre sifilis, se pare ca maladia facea parte din inconvenientele amorului de ilegalist. Cu aceeasi certitudine a diagnosticului de specialitate, specificat in inchisoare, Vasile Luca se afla in situatia similara a achizitiei bolii in tinerete, neglijata si ascunsa, tactic, pe tot parcursul vietii, "tovaraselor" sale.

PARINTELE

Mai aproape de zilele noastre, controversatul Ernesto Che Guevara, unul dintre "revolutionarii de profesie" de ultima generatie din America Latina, teoreticianul razboiului de gherila, se adreseaza astfel copiilor sai: "Scumpii mei Hildita, Aledita, Camilo, Celia si Ernesto, De veti citi vreodata aceste randuri va insemna ca eu nu voi mai fi cu voi. Cei mai mari dintre voi nici macar nu va veti mai aminti de mine, iar cei mai mici probabil nu va veti mai aminti nimic. Trebuie insa sa stiti ca tatal vostru a fost un om care a facut doar ceea ce a crezut si care a ramas tot timpul fidel convingerilor sale. Va trebui sa cresteti ca niste buni revolutionari. Studiind mult, veti putea fi stapanii ideologiei si, prin ea, veti putea stapani natura. tineti minte ca numai revolutia conteaza cu adevarat, noi fiind neinsemnati. Si mai presus de toate, va trebui sa fiti capabili sa reactionati la fiecare nedreptate facuta cuiva, oriunde in lume. Caci aceasta este suprema calitate a unui revolutionar. Asa sa faceti mereu, dragii mei copii. Sper sa ne putem totusi revedea. Va saruta si va imbratiseaza Tati

AMOR IDEAL

In chiar vremea "marii terori", Stalin aparea ca intruchipand dragostea ideala ce trebuie sa salasluiasca in inimile sovietice. Spre ilustrarea acestui nou ideal de dragoste, reproducem un fragment dintr-un poem aparut in "Pravda" in 1936: "O, tu, Stalin, mare sef al popoarelor, tu, care ai facut sa se nasca omul, tu, care faci pamanturile fertile, tu, care intineresti secolele, tu, care impodobesti primavara, tu esti floarea primaverii mele, un soare reflectat de mii de inimi omenesti".