Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Presa a început sărbătorirea Elenei Ceauşescu. Pretutindeni – în şcoli, cinematografe, muzee, secţii de producţie şi cluburi muncitoreşti – s-au pregătit în acele zile "manifestări" de omagiere a ei.
Mai bătrână ca El
Presa a fost plină de materiale pentru aniversarea unui rotund al vieţii Elenei Ceauşescu. Peste două zile, cel de-al doilea om al ţării împlinea 70 de ani. În ţară, anul naşterii ei era necunoscut. Se zvonea de mult că e mai bătrână ca soţul ei. Altfel, de ce şi-ar ascunde anii?
S-a bucurat, oare, sărbătorita de aniversare? Potrivit apropiaţilor ei, ajunsese să creadă că "indicaţiile" în alegerea "colaboratorilor", acceptul publicării unor cărţi în străinătate după aranjamentele DIE, aprobarea textelor de cuvântări puse în faţă de Constantin Mitea, consilierul de presă, erau o adevărată muncă şi cercetare ştiinţifică. Că fără aprobarea ei n-ar fi existat nimic din acestea!
Noi = România + Nicolae şi Elena Ceauşescu
Joi a fost ziua de apariţie a săptămânalului România Literară. Revista s-a epuizat din chioşcuri în câteva ore. Oricât de mare ar fi fost cererea pieţei, tirajul nu putea fi suplimentat. Datorită penuriei de hârtie – instalată prin eliminarea importurilor şi trimiterea la export a orice era primit –, toate publicaţiile au fost limitate la un maxim de tiraj.
Primul număr din anul 1989 al României literare – ca de altfel toată presa săptămânii – a fost dedicat aniversării Elenei Ceauşescu. Nici nu se putea altfel, căci toţi redactorii-şefi primiseră încă din 1988 "calendarul manifestărilor politico-ideologice şi cultural-educative pe anul 1989". Calendarul începea cu pagina pentru ziua Tovarăşului şi continua cu fila Tovarăşei.
În primul număr din 89, şi România literară prezintă omagii. "Cu litere de aur în marea carte a ţării" a semnat, bunăoară, preşedintele de atunci al Academiei Române. O pagină întreagă de poeme publică Ion Crânguleanu. O colecţie de lozinci, de fapt, paginate ca o pictografie: "NOI – ROMÂNIA, NOI – NICOLAE CEAUŞESCU,/ NOI – ELENA CEAUŞESCU, /NOI VIITORUL,/ NOI DESTINUL/ Istoria/ şi demnitatea acestui pământ".
Omagii planificate
Datorită strălucitei gândiri şi îndrumări a Elenei Ceauşescu – a repetat presa –, ţara are realizări ştiinţifice de nivel mondial, învăţământul înregistrează mari performanţe, cultura s-a dezvoltat etc. Semnatarii fuseseră programaţi cu mult înainte. Articolul din prima pagină a Scînteii ("Strălucita personalitate a vieţii social-politice şi culturale a patriei") a fost semnat de Suzana Gâdea, preşedintele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. Ca toate celelalte de aceeaşi factură, fusese scris de anul trecut de către secţia de presă a CC cu concursul gazetarilor "mobilizaţi" pentru "eveniment".
N-a mai zis Lenin!
"Învaţământul românesc, la temelia formării omului nou, cu o pregătire multilaterală" a fost titlul unei "anchete" de presă. Cadre didactice, studenţi şi elevi au fost chestionaţi pe tema "realizărilor remarcabile obţinute de şcoala noastră şi angajarea plenară pentru înfăptuirea obiectivelor educaţionale". Lozinci ce ornau şi sălile de clasă şi laborator din gimnazii şi licee sunt intertitlurile articolului: "Asimilarea celor mai noi cunoştinţe tehnico-ştiinţifice – la baza integrării învăţământului cu cercetarea şi producţia", "A învăţa temeinic, a învăţa permanent – cerinţe ale conştiinţei revoluţionare".
În vremea copilăriei, profesorii studiaseră sub lozinca lui Lenin: "Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!". De la elevii lor aflau însă că autorul înţeleptului "îndemn" e Ceauşescu, nu Lenin. "Mărturisind" jurnalistului mândria de a-i fi avut pe Nicolae şi Elena Ceauşescu oaspeţi în şcoală, elevul Liviu Popoviciu de la Liceul industrial nr. 9 din Cluj a relatat în menţionata "anchetă": "Ne sunt vii în minte îndemnurile secretarului general al partidului, adresate tinerei generaţii: Învăţaţi, învăţaţi şi iar învăţaţi".
Eroii zilei
Eroii fiecărei zile erau doi – Nicolae şi Elena Ceauşescu. Se-alăturau acelui "luminos exemplu" milioanele de români. Cu mici excepţii, ceilalţi eroi pozitivi erau prezentaţi de presă la modul colectiv şi anonim. "Confirmând o frumoasă tradiţie muncitorească, debutul productiv pe 1989 al oamenilor muncii de la Întreprinderea de maşini grele din Capitală coincide şi cu primele succese în muncă, a scris Scînteia, ilustrând cu fotografia unui fruntaş fără nume. Până în prezent, aici au fost executate peste plan 300 tone piese forjate, 4 rotori de turbină, alte numeroase echipamente energetice."
Te văd din mormânt!
Printre rânduri se puteau citi însă realităţi nedeclarate în discursul oficial. Criza de carne se voia a fi suplinită prin mijloace precum "impulsionarea gospodăriilor ţărăneşti". Gazetari talentaţi brodează întâmplări şi personaje cu tâlc şi strecoară "şopârle".
O întâmplare (ce s-ar vrea adevărată) relatează Flacăra. Pe masa primăriţei din Gherceşti (Olt), sub sticla biroului, se află fotografia localnicei Ioana Pucă. Primăriţa o întâlnise în urmă cu zece ani, când venise (din cine ştie ce fabrică) aici. Femeia îşi scosese la păscut vaca lângă tarlaua CAP-ului. Să n-o scape cumva în porumbi! – a avertizat-o proaspăta primăriţă. "Da tu cine eşti, fato?" – s-a ocărât bătrâna care se-apropia (încă de-atunci!) de suta de ani. "Sunt noua primăriţă" – se recomandă "fruntea" comunei. "Bine că spuseşi, fato, că acu puneam ciomagul pe tine" – a fost răspunsul primit.
După asemenea întâlnire cu satul, în continuare primăriţa şi-a extras energie şi spirit mobilizator privind la fotografia Ioanei Pucă de sub oglinda biroului. Aproape de capătul vieţii – narează îndrăzneţ Ion Zubaşcu – Ioana Pucă lăsase fiului său cu limbă de moarte: "Să nu dai vacile din bătătură, să nu le vinzi, să nu le tai, că şi din mormânt te văd".
În consecinţă – în gospodăriile cetăţenilor din Ghermăneşti sunt de trei ori mai multe bovine decât în ferma CAP-ului!
Toată lumea dansează
După ce-şi îndeplineau angajamentele de lucru, urma veselia. Ca despre muncă, şi despre Festival Naţional "Cântarea României" presa a menţinut rubrici curente. 500 dintre sătenii Ruginoasei – am aflat din asemenea rubrică – au şi statut de artişti amatori. Majoritatea cântă în cor şi dansează în echipa cu trei generaţii. Aşa cum s-a scris la ziar, ca un poem a fost viaţa lor: "Valeriu Nasta spune că are patru ani şi dansează. Gheorghe Podeanu spune că în curând «va da peste şaizeci de ani» şi dansează. Maria Panciuc dansează şi spune că stăpâneşte dansul aşa cum stăpâneşte sapa şi coasa. Ilie Chiriac dansează şi se laudă cu cei patru băieţi ai lui care dansează şi ei (...). Locul întâi la toate şapte ediţii ale Festivalului Naţional Cântarea României şi titlul de laureat încununează şi arta, dar încununează şi viaţa, viaţa transmisă prin dans, din generaţie în generaţie".
