Aventuri turistice la Icechim

Accesasem înalta funcţie de "responsabil cu turismul" pe ICECHIM. Din această ipostază, după ce doisprezece ani organizasem şi condusesem multe zeci de autocare prin toate zonele învecinate cu munţii din ţară, am crezut că oamenii muncii din institut ar putea să-şi dorească şi o excursie în străinătate.

Aşa că, printr-o comandă fermă pentru efectuarea unei excursii în străinătate, m-am adresat printr-o formulă tipizată Agenţiei de organizare a excursiilor cu turiştii români în străinătate. Adresa ştampilată, având nr. 4142/09.03.1989, era semnată de directorul general dr chim. Maria Ionescu, de preşedinta Comitetului Oamenilor Muncii, Vitoria Fieroiu (care era şi Secretarul Comitetului PCR) şi de preşedintele comitetului de sindicat, ing. Natalia Petre.

Din această Comandă, citez: "În conformitate cu prevederile articolului 5 din Legea 7/1980 privind organizarea excursiilor cu turişti români în străinătate: în baza repartiţiei emise de Comisia Judeţeană pentru turismul de masă, comandăm ferm 30 de locuri pentru personalul din această unitate, pentru excursia ce se efectuează în RDG-RSC având indicativul... , cu avion şi tren, în perioada... Până la data de... tov. ing. Niculae Rădulescu-Dobrogea, delegat împu­ternicit de unitatea noastră, a fost anunţat să depună la ghişeul... Recomandăm ca însoţitor de drum pe tov. Rădulescu-Dobrogea având funcţia de inginer, cunoscător al limbii franceze şi ruse, pe care îl girăm, dacă va deveni în orice mod debitorul unităţii Dvs.". Chiar şi Uniunea Ge­nerală a Sindicatelor din România şi-a pus apostila pe acest document.

La 30.04.1989, cu nr. 8108, înaintez aceleiaşi Agenţii, lista, ştampilată şi parafată de conducerea ICECHIM, cu "următorii tovarăşi, oameni ai muncii în cadrul ICECHIM, împreună cu familiile lor, au acordul conducerii institutului nostru, pentru a participa în cadrul concediului de odihnă la excursia organizată de ONT, având indicativul C809, în RDG-RSC, în perioada 29 august - 10 septembrie 1989. Din cei peste 30 de înscrişi în excursie, doar 4 primiseră viza până în ajunul plecării.

Considerând că biro­cra­ţia este de vină pentru nepri­mirea vizelor, depun la Registratura CC al PCR Memo­riul nr. 64463, la 11 septembrie 1989. În memoriu, pomenesc toată tără­şe­nia şi după ce le spun că fac parte dintr-un colectiv fruntaş (locul 2 pe 1988!), cer "reconsiderarea stării de fapt neplăcut create de către organele care au împiedicat desfăşurarea acestei acţiuni". Solicităm în continuare "reprogra­ma­­rea acţiunii la care aveam dreptul", mizăm pe "prestigiul oamenilor mun­cii din Icechim, pe pres­tigiul meu ca organizator şi pe prestigiul institutului nostru drag, căruia i s-a decernat titlul de fruntaş pe ţară. Speram astfel, că poate în anul următor".

După cum am aflat în 2004 prin consultarea do­sa­rului meu de la CNSAS în care ca urmărit al Securi­tă­ţii aveam indicativul "Turistul", şansa mea de "element duşmănos regi­mului", de a obţine o viză pentru o plecare în străinătate era practic nulă.

Am primit peste o sap­tămână un răspuns din partea redacţiei ziarului Scînteia. În adresă se men­ţio­na ceva de genul "se­si­zarea dumneavoastră va fi analizată de către spe­cia­liştii noştri care vă vor da un răspuns competent".

Am afişat la Colţul Turistic, memoriul, numărul de înregistrare primit de la CC al PCR şi răspunsul din partea ziarului Scîn­teia. Doar după vreo 5 săptămâni vigilenţa Secu­ri­tăţii a interceptat prin citire istoria ratată a ex­cursiei mai sus pome­nite, excursie ce fusese între timp atri­buită şi pla­sa­tă lui "Sofi", un individ cu­plat cu şefa de sindicat. Che­mat fiind la ordine de către Viorica Cutzuhan, am izbucnit într-un potop de acuze. Dar ce măsuri mai puteau fi luate când deja căzuse zidul Berlinului...