"Carte pe cinste şi note pe merit"

Menţiunea redacţiei: au fost omise consideraţiile autorului privind prezentul

Stimate domnule Director al Jurnalului Naţional, Marius Tucă

Apreciez demersul Dvs., prin care după o formulă editorială originală publicaţi ziarul Scînteia (organ de presă al PCR înainte de 1990). Sunt un abonat al Jurnalului Naţio­nal şi consider acest ziar ca fiind printre cele mai serioase din România anului 2009, prin subiectele pe care le trataţi şi prin modul de documentare a subiectelor de presă.

Modul în care prezentaţi Scînteia, publicată de Jurnalul Naţional, mi se pare tendenţios, subiectele sunt preponderent negativiste, iar "răul so­cial" este amplificat. Oare în compa­raţie cu situaţia socială a mi­lioa­nelor de ro­mâni sătui de "răul capitalist", în ce direcţie ar cântări "adevărul istoric"? Aţi avea un merit şi mai mare dacă aţi prezenta rea­litatea socială din anii '80, aşa cum a fost ea, oare corupţia cu pachetul de kent sau punga de cafea la medic de atunci atingea valorile de sute şi mii de euro, care se dau azi?

Am fost student prin anii '70 la Universitatea din Timişoara, Facultatea de Istorie-Geografie, şi aveam o bursă de merit de 450 lei, din care căminul era 50 lei, hrana (3 mese) la cantină 250 lei, iar diferenţa de 150 lei erau bani de buzunar. Da, asta oferea "socialismul" dacă învăţai serios, am terminat facultatea cu media generală 8,92. La cantină, hrana era excepţională: 2 feluri, nu lipsea carnea, prăjitură ori fructe în fiecare zi, iar în sesiune primeam tablete de glucoză.

Referitor al examene, în anii aceia nu dădea nimeni nici un fel de cadouri sau bani, se făcea carte pe cinstite şi se dădeau note pe merit. La admiterea în facultate media minimă era 8 şi nu 6 ca azi şi fără admitere (doar cu dosar), ruşinos.

Cât despre profesori, erau remarcabili oameni de ştiinţă, precum reputatul prof. Marius Bizerea sau prof. dr Lucia Băcanu, prof. dr Ion Muntanu, ori prof. dr Gh. Oancea, care vorbindu-ne la curs despre pierderea Ardealului de Nord prin Dictatul de la Viena din august 1940 avea lacrimi în ochi. Da, aşa se făcea atunci lecţia de istorie, lecţii de patriotism.
Cu sincere mulţumiri.
Prof. Vasile Grui
14.03.2009
Sat Voislova, jud. Caraş-Severin