x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cursul valutar multiplu, instrument de manipulare

0
Autor: Vali Blanaru 10 Ian 2009 - 00:00

9 ianuarie 1989. În urmă cu 20 de ani, Banca Naţională a Republicii Socialiste România publica pentru prima dată în acel an "Lista cursurilor în lei ale valutelor ţărilor nesocialiste şi ale dinarului iugoslav". La cursul oficial, leul era de aproape patru ori mai puternic decât la cursul la care se făceau tranzacţiile comerciale.



Economia socialistă multilateral dezvoltată utiliza un curs multiplu ca referinţă pentru valute. "Determi­narea cursului real în lei al va­lutelor străine era o operaţie dificilă, din cauza complexităţii ei. De altfel, problema a fost aceeaşi pentru toate monedele ţărilor socialiste. O ase­menea determinare presupunea stabi­li­rea exactă a raportului existent între pu­terea de cumpărare a leului şi aceea a monedelor străine cu care se făcea compa­raţia", scrie profesorul Costin C. Chi­riţescu în lu­crarea "Sistemul bă­nesc al leului şi precursorii lui".

Cum sistemul de preţuri al eco­nomiei socialiste avea o structură total diferită faţă de cel al economiilor de piaţă, Banca Naţională a Re­publicii Socialiste România calcula trei cursuri valutare folosite în diferite sco­puri.

Cursul oficial arăta un leu puternic cu paritatea demnă de invidiat a unei monede convertibile. La "oficial", un dolar valora 4,04 lei o paritate stabilită artificial şi comunicată de Banca Na­ţio­nală a RSR, care ar fi trebuit să de­monstreze puterea economiei româ­neşti. Deţinerea de valută de populaţie era interzisă. Astfel, româ­nii care mun­ceau în străinătate şi aduceau valută în ţară erau nevoiţi să schimbe toţi banii la cursul oficial. Sumele obţinute erau la jumătatea celor pe care le-ar fi primit, de exemplu, la cursul necomercial.

Cu turiştii străini veniţi în România, statul român era mai generos. La cursul necomercial, un dolar valora 8,9 lei, numai buni de cheltuit la munte sau pe Litoralul Mării Negre. Acelaşi curs se plătea şi de românii care cumpărau valută atunci când urmau să facă o deplasare în interes de serviciu în străinătate. Cursul ne­comercial se folosea şi pentru aco­perirea cheltuielilor de întreţinere a oficiilor diplomatice şi consulare din străinătate, a personalului acestora, a delegaţiilor oficiale, ajutoarelor, do­naţiilor, subvenţiilor sau a despă­gu­birilor de asigurări de bunuri sau persoane. La acelaşi curs puteau achizi­ţiona valută şi românii care că­lăto­reau prin intermediul Oficiului Naţional de Turism în afara ţării. Acest curs se stabilea prin aplicarea unor prime, stabilite tocmai pentru a se acoperi decalajul existent între cursul oficial şi puterea de cumpărare a monedelor în operaţiunile neco­mer­ciale. Prima de 100% se adăuga la cursul oficial stabilit pentru valută.

Cel de-al treilea curs, cel comercial, era cel la care se raportau rezultatele operaţiunilor de export-import. "Au fost puse în funcţiune noi pârghii financiar-valutare. Sistemul de de­contare a valutei obţinute la export a asigurat stabilirea unui raport direct între preţul obţinut în valută şi decontarea lui în lei, astfel încât întreprinderile cu activitate de comerţ exterior să poată reflecta nemijlocit rezultatele obţinute dintr-o asemenea activitate", scrie Chiriţescu.

Plăţile comerciale se făceau prin intermediul disponibilităţilor bancare aflate în cont la corespondenţii străini care se alimentau din sumele vărsate de importatorii din străi­nătate, de beneficiarii serviciilor prestate sau din credite în valută. Între cele două valute naţionale se stabilea un curs convenţional, mai scrie Chiriţescu.

Din aceste cursuri multiple nu putea lipsi cel al pieţei negre. Pentru că deţinerea de dolari era prohibită, profesia de "valutist" devenise prosperă. Moneda americană se schimba la un curs care dădea peste cap orice date oficiale: 80 de lei/dolarul. Un curs care parcă prevestea inflaţia care avea să urmeaze o dată cu libera­lizarea preţurilor.
Citeşte mai multe despre:   special,   cursul,   curs,   valuta

Serviciul de email marketing furnizat de