Nicolae Ceauşescu, despre reînhumarea osemintelor lui Imre Nagy

În cursul zilei de vineri, 16 iunie 1989, s-a desfăşurat la Budapesta cere­mo­nia reînhumării rămăşiţ­e­lor pă­mânteşti ale lui Imre Nagy, fost prim-ministru al Guvernului Republicii Po­pulare Ungare în perioada 1953-1955 şi în toamna fierbinte a anului 1956.

Cu acel prilej, televiziunea un­gară a tran­smis imagini în direct de la locul de desfăşurare a evenimentului co­me­­morativ, între orele 9:00 şi 16:00. Fu­neraliile au fost organizate de membrii opoziţiei anticomuniste din Ungaria pentru cel care s-a opus so­vieti­cilor, în timpul Revoluţiei din 1956, şi a anunţat la 4 noiembrie 1956 re­tragerea ţării sale din structurile po­litico-militare ale Organizaţiei Trata­tului de la Varşovia.

Pentru acele fapte, Imre Nagy a fost capturat de sovietici în seara de 22 noiembrie 1956, ime­diat după ce fostul prim-ministru şi cola­bo­ratorii săi au ieşit din Ambasada Iugoslaviei de la Budapesta. Au urmat câteva luni de exil forţat în România (la Snagov), fiind ţinut sub stricta su­pra­veghere a sovieticilor şi a Securi­tă­ţii.

Fiind acuzat de tră­dare, Imre Nagy a fost readus în Ungaria şi judecat într-un proces secret. A fost condam­nat la pedeapsa capitală, prin spânzu­ra­re. Sen­tinţa a fost executată în ziua de 16 iunie 1958, apoi a fost adu­să la cu­noş­tinţa opiniei publice. Tru­pul ne­însufleţit al lui Nagy a fost în­mormântat într-un cimitir din afa­ra Bu­da­pestei şi multă vre­me s-a men­ţinut se­cretul asupra lo­cu­lui unde se afla.

În primăvara anului 1989, pe fondul deschiderii manifestate de autorităţile de la Bu­dapesta pentru reanalizarea evenimentelor din toamna anului 1956, maghiarii s-au organizat pentru a-l comemora pe fostul prim-ministru. La ceremonia de reînhumare a lui Imre Nagy, desfăşurată după exact 31 de ani de la punerea în aplicare a sentinţei capitale, au asistat şi patru reprezentanţi oficiali ai Partidului Muncitoresc Socialist Ungar: prim-ministrul Miklos Nemeth, ministrul de stat Imre Pozsgay, viceprim-mi­nistrul Peter Megyessy şi preşedintele Parlamentului, Mathyas Szuros.

La evenimentul respectiv, ziariştii au remarcat participarea unor diplomaţi acreditaţi în capitala Ungariei, inclusiv reprezentanţi ai URSS (nu însă şi ambasadorul sovietic de la Budapesta). Totodată, s-a observat absenţa de la ceremonie a reprezentanţilor Republicii Populare Chineze, RPD Coreene, României şi Alba­niei. Organizarea de funeralii naţio­nale pentru fostul prim-ministru al Un­gariei a fost considerată de Nicolae Ceauşescu drept o acţiune deo­sebit de periculoasă. Această idee apare şi în stenograma şedinţei de la 16 iunie 1989 a Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, desfăşurată chiar în ziua în care, la Budapesta, erau reînhumate osemintele lui Imre Nagy.

Este posibil ca liderul Partidului Comunist Român să-şi fi reamintit, înainte de începerea reuniunii de la Bucureşti, de faptul că Gheorghe Gheorghiu-Dej şi cei aflaţi în imediata sa apropiere (printre aceştia se afla şi Nicolae Ceauşescu) au monitorizat atent, din cel puţin două motive, evenimentele de la Budapesta, din toamna anului 1956. În primul rând, revendicările revoluţionarilor din Ungaria se puteau auzi şi în România, mai ales în Transilvania, unde exista o comunitate maghiară compactă şi numeroasă.

Autorităţile locale utilizau Securitatea pentru a înăbuşi în faşă orice fel de opoziţie a cetăţenilor, însă Gheorghe Gheor­ghiu-Dej nu avea încredere totală în acestea. De aceea, a ordonat mobilizarea unităţilor Ministerului For­ţelor Armate. În acelaşi timp, a ur­mărit blocarea tuturor celor care contestau apartenenţa Transilvaniei la Republica Populară Română şi pu­neau în pericol integritatea teritorială a statului român.

În al doilea rând, autorităţile de la Bucureşti au fost interesate de reacţiile sovieticilor faţă de evenimentele din Ungaria. În acest sens, ambasadorul Aurel Mălnăşan a in­format permanent conducerea PMR în legătură cu evoluţia situaţiei de la Budapesta. Pentru a ţine sub control persoanele care aveau de gând să conteste "binefacerile" regimului comunist, membrii Biroului Politic al CC al PMR au constituit un Comandament General, începând cu data de 30 octombrie, ora 22:00. Din compu­nerea acelui organism de criză au fă­cut parte Emil Bodnăraş, Nicolae Ceauşescu, Alexandru Drăghici şi Leontin Sălăjan.

După aproape 33 de ani de la constituirea Comandamentului Gene­ral, Nicolae Ceauşescu s-a confruntat din nou cu "ameninţarea" generată de "contrarevoluţionarul" Imre Nagy.
Stenograma şedinţei Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din ziua de 16 iunie 1989
● Tov. Nicolae Ceauşescu: În ce pri­veşte unele probleme interna­ţionale, s-a primit şi aţi studiat informarea aceea de la sovietici în care arată cum apreciază ei unele probleme din Un­garia şi în legătură cu evenimentele din 1956. În problema aceasta, cred că au greşit ei spunând că trupele sovietice se găseau acolo din anul 1945, că nu au fost introduse atunci. Numai în Budapesta au fost retrase trupele cu 10 zile înainte şi au intrat în Budapesta, dar ele nu au fost introduse în 1956! Sigur, este aprecierea cum văd ei această problemă. Oricum, este clar că, atunci când au început să fie omorâţi comunişti în Ungaria, nu se poate să nu se vorbească de acţiuni contrarevoluţionare, lucru pe care îl recunoaştem cu toţii şi ştim că aceasta a fost situaţia. Dacă măsurile erau cele mai juste, aceasta este o măsură internă! În ceea ce priveşte situaţia de atunci, este bine cunoscut că s-a ajuns la un moment dat la acţiuni contrare­voluţionare care puneau în pericol existenţa şi însăşi viaţa multor membri de partid, a poporului.

Văd că situaţia actuală din Ungaria îi îngrijorează şi pe sovietici, care spun că este o situaţie grea, că evenimentele care au loc şi formarea di­feritelor grupări reprezintă un pericol foarte mare. Fără îndoială că şi noi suntem îngrijoraţi de situaţia din Ungaria, de cursul evenimentelor, de formarea diferitelor grupări şi de aceea am publicat Tezele unei grupări care se pronunţă pentru apărarea partidului şi socia­lismului în Ungaria, pentru că trebuie să se acţioneze de a nu se pune în pericol existenţa partidului şi socialismului prin tot ceea ce au făcut ei. Fără să intrăm în problemele interne de acolo, doresc să subliniez însă că în activitatea noastră trebuie să subliniem mai mult rolul partidului, calea socialistă, care înseamnă nu întoarcerea la capitalism, nu sărăcie după modelul occidental, cum spun unii în Ungaria, ci lichidarea sărăciei, asigurarea condiţiilor cât mai bune de viaţă pentru toţi cetăţenii! Nu se poate concepe decât aşa!

Sunt probleme de perfecţionare a socialismului, dar perfecţionarea socialismului nu înseamnă întoar­cerea la capitalism. Nu se pot nega marile realizări, inclusiv în Ungaria, în construcţia socialistă. Lipsurile care au apărut într-o ţară sau alta nu sunt legate de socialism, ci de faptul că unii oameni s-au abătut de la acestea. Trebuie subliniat cu toată fermitatea acest lucru, că nu există decât calea socialistă, proprietatea socialistă, sub diferite forme, apărarea socialismului şi dezvoltarea sa.

Aceasta a fost o informare şi eu o pun pentru că este necesar ca în presa noastră, în activitatea noastră politică, ideologică să punem un accent mai mare pe aceste probleme.
Arhivele Naţionale, Fond CC al PCR - Secţia Cancelarie, dos. nr. 46/1989