Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Deşi doctrina marxistă considera religia ca fiind "opiul popoarelor" şi o renega, aproape toţi liderii comunişti români îşi ţineau sărbătorile discret, în familie.
Fii de ţărani, fuseseră crescuţi în comunităţile rurale, sărbătorirea Paştelui ori a Crăciunului intrându-le în deprinderi. Iniţial, în lumea comunistă se aplicase "ad literam" învăţătura lui Marx privind religia, care a fost însuşită în totalitate de "discipolul" său Lenin. Aşadar, în Rusia sovietică, primul stat comunist, fondat în 1917, Biserica a fost scoasă în afara legii. Mulţi dintre înalţii ierarhi sau chiar preoţi de rând au fost exilaţi în Siberia, iar bisericile pustiite au fost transformate în depozite.
Activiştii de partid au fost îndrumaţi să uite practicile religioase tradiţionale şi să aibă un singur "Dumnezeu" - doctrina marxist-leninistă. Însă oamenii de rând din Uniunea Sovietică, care nu aveau neapărat legătură cu politicul, au continuat să-şi ţină sărbătorile împreună cu rudele apropiate.
La sfârşitul anilor '30, când liderii de la Moscova erau siguri că regimul lor era ireversibil, au început să închidă ochii asupra unor practici religioase. Astfel că au autorizat magazinele de stat să comercializeze produsele necesare pentru fabricarea casnică a preparatelor din ritualul specific sărbătorilor Paştelui.
"ACTIVITĂŢI CULTURALE" DE PAŞTE
După instalarea regimului comunist în România, conducătorii de la Bucureşti au preluat obiceiurile tovarăşilor de la Moscova privind religia. Rânduielile bisericeşti erau considerate "manifestări mistice", fiind interzise activiştilor comunişti sau funcţionarilor de stat.
Totuşi, represiunea contra Bisericii nu a fost la fel de dură ca în URSS, preoţii putând să-şi ţină slujbele în lăcaşele lor de cult, iar credincioşii având posibilitatea să se salute cu "Hristos a înviat!" fără să rişte nimic (mai greu era să-ţi faci rost de cele trebuitoare respectării tradiţiei mesei de Paşte: ouă, carne de miel, ingrediente pentru cozonac. Dar până la urmă... fiecare "se descurca").
Regimul a căutat mai degrabă să "prevină" practicile religioase ale tinerei generaţii decât să le interzică bătrânilor. Tocmai de aceea, în preajma Paştelui, şcolile programau "activităţi culturale", pentru a-i determina pe copii să nu se ducă la slujba de Înviere. Însă învăţătorii şi profesorii au găsit, cu timpul, "calea de mijloc", organizând aceste serbări şcolare în duminica Paştelui, pe la prânz, după terminarea ceremoniilor religioase. Astfel, copiii şi părinţii veneau de la biserică împreună la şcoală, unde participau mai degrabă la o acţiune recreativă, bucurându-se astfel de "primăvara" sărbătorii.
"ORGANELE" LA MĂNĂSTIRE!
În volumul de interviuri "Ochii şi urechile poporului", realizat de Viorel Patrichi cu Nicolae Pleşiţă, fostul şef al Direcţiei de Informaţii Externe povesteşte că şi generalii de Securitate se duceau de Paşte la mănăstiri:
"Am avut o aplicaţie în Moldova cu Securitatea şi Armata. Eram adjunctul ministrului de Interne. După terminarea aplicaţiei ne-am retras spre Iaşi, la Mănăstirea Cetăţuia. Tot era Paştele. Ne-a invitat stareţul Mitrofan. Comunişti, generali, dar am fost crescuţi creştineşte. Stăteam la masă în foişor. Vase pline cu ouă roşii încondeiate. Îl întreb pe Mitrofan dacă nu le stricăm rostul. «Aţi sesizat bine. A venit ÎPS Teoctist». Pe atunci era mitropolit. «Noi stăm la masă şi el pe de lături? Vă rog să-l invitaţi cu noi, el e şef aici». Cica, soţia mea, era singura femeie acolo, şi Mitrofan îi oferise jilţul oficial din capul mesei. Când a venit Teoctist, noi ne-am repliat. «Nu, doamnă, staţi acolo şi eu mă voi aşeza alături».
Ajungem la ouă. Primii au ciocnit soţia mea cu Teoctist. «Daţi dvs., doamnă». «Ba nu. Eu ţin şi dvs. daţi», l-a corectat ea. «Bun, dar cum zicem?». «Cum se zice, înalt Preasfinţite!». «Bun. Hristos a înviat!». «Adevărat a înviat, înalt Preasfinţite!». «Ei, aşa da!». A pupat-o Teoctist şi a început să-i explice cum s-a întâmplat cu Învierea. A fost foarte frumos. Eram vreo cinci generali".
Pleşiţă susţine că vizitarea mănăstirilor le-a fost interzisă liderilor comunişti de Elena Ceauşescu: "Aflase că nomenclatura se pripăşeşte pe la mănăstiri. S-a interzis în CPEx vizitarea mănăstirilor".
