Securiştii ciocneau ouă cu episcopii

Deşi doctrina marxistă considera religia ca fiind "opiul popoarelor" şi o renega, aproape toţi liderii comunişti români îşi ţineau sărbătorile discret, în familie.

Fii de ţărani, fuseseră crescuţi în comunităţile rurale, sărbă­to­rirea Paştelui ori a Crăciunului in­trân­du-le în deprinderi. Iniţial, în lumea comunistă se aplicase "ad lite­ram" învăţătura lui Marx pri­vind religia, care a fost însuşită în tota­litate de "discipolul" său Lenin. Aşa­­dar, în Rusia sovietică, primul stat comunist, fondat în 1917, Biserica a fost scoasă în afara legii. Mulţi dintre înal­ţii ierarhi sau chiar preoţi de rând au fost exilaţi în Siberia, iar bise­ricile pustiite au fost transformate în depozite.

Activiştii de partid au fost îndrumaţi să uite practicile religioase tra­di­ţionale şi să aibă un singur "Dumnezeu" - doctrina marxist-le­ni­nis­tă. Însă oamenii de rând din Uniu­nea Sovietică, care nu aveau ne­a­pă­rat legătură cu politicul, au continuat să-şi ţină sărbătorile împreună cu rudele apropiate.

La sfârşitul anilor '30, când liderii de la Moscova erau siguri că regimul lor era ireversibil, au început să închidă ochii asupra unor practici religioase. Astfel că au autorizat magazinele de stat să comerciali­ze­ze produsele necesare pentru fabricarea casnică a pre­pa­ra­telor din ritualul specific săr­bă­to­rilor Paştelui.

"ACTIVITĂŢI CULTURALE" DE PAŞTE
După instalarea regimului comunist în România, conducătorii de la Bucureşti au preluat obiceiurile tovarăşilor de la Moscova privind religia. Rânduielile bisericeşti erau considerate "manifestări mistice", fiind interzise activiştilor co­mu­nişti sau funcţionarilor de stat.

Totuşi, represiunea contra Bisericii nu a fost la fel de dură ca în URSS, preoţii putând să-şi ţină slujbele în lăcaşele lor de cult, iar credincioşii având posibilitatea să se salute cu "Hristos a înviat!" fără să rişte nimic (mai greu era să-ţi faci rost de cele trebuitoare respectării tradi­ţiei mesei de Paşte: ouă, carne de miel, ingrediente pentru cozonac. Dar până la urmă... fiecare "se descurca").

Re­gi­mul a căutat mai degrabă să "pre­vi­nă" practicile religioase ale tinerei ge­neraţii decât să le interzi­că bă­trânilor. Tocmai de aceea, în preaj­ma Paştelui, şcolile programau "activi­tăţi culturale", pentru a-i determina pe copii să nu se ducă la slujba de Înviere. Însă învăţătorii şi profesorii au găsit, cu timpul, "calea de mijloc", organizând aceste serbări şcolare în duminica Paş­te­lui, pe la prânz, după terminarea ceremoniilor religioase. Astfel, copiii şi părinţii veneau de la bise­rică împreună la şcoală, unde participau mai degrabă la o acţiune recreativă, bucurându-se astfel de "pri­mă­vara" sărbătorii.


"ORGANELE" LA MĂNĂSTIRE!
În volumul de interviuri "Ochii şi urechile poporului", realizat de Viorel Patrichi cu Nicolae Pleşiţă, fostul şef al Direcţiei de Informaţii Externe povesteşte că şi generalii de Securitate se duceau de Paşte la mănăstiri:

"Am avut o aplicaţie în Moldova cu Securitatea şi Armata. Eram adjunctul ministrului de Interne. După terminarea aplicaţiei ne-am retras spre Iaşi, la Mănăstirea Cetăţuia. Tot era Paştele. Ne-a invitat stareţul Mitrofan. Comunişti, gene­rali, dar am fost crescuţi creştineşte. Stăteam la masă în foişor. Vase pline cu ouă roşii încondeiate. Îl întreb pe Mitrofan dacă nu le stricăm rostul. «Aţi sesizat bine. A venit ÎPS Teoctist». Pe atunci era mitropolit. «Noi stăm la masă şi el pe de lături? Vă rog să-l invitaţi cu noi, el e şef aici». Cica, soţia mea, era singura femeie acolo, şi Mitrofan îi oferise jilţul oficial din capul mesei. Când a venit Teoctist, noi ne-am repliat. «Nu, doam­nă, staţi acolo şi eu mă voi aşeza alături».

Ajungem la ouă. Pri­mii au ciocnit soţia mea cu Teoctist. «Daţi dvs., doamnă». «Ba nu. Eu ţin şi dvs. daţi», l-a corectat ea. «Bun, dar cum zicem?». «Cum se zice, înalt Prea­sfin­ţi­te!». «Bun. Hristos a în­viat!». «Ade­vă­rat a înviat, înalt Prea­sfinţite!». «Ei, aşa da!». A pupat-o Teoctist şi a în­ce­put să-i explice cum s-a întâmplat cu Învierea. A fost foarte frumos. Eram vreo cinci ge­nerali".

Pleşiţă susţine că vizitarea mă­năs­ti­rilor le-a fost interzisă liderilor co­mu­nişti de Elena Ceauşescu: "Aflase că nomenclatura se pripăşeşte pe la mănăstiri. S-a interzis în CPEx vi­zitarea mănăstirilor".