Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Este de datoria fiecărui cetăţean să manifeste o grijă deosebită pentru protejarea naturii, a mediului înconjurător, să acţioneze cu hotărâre împotriva fenomenelor de poluare. La aceste cerinţe se referă şi corespondenţa semnată de Filip Mihali şi alţi săteni din comuna Moisei, judeţul Maramureş.
Semnalând că apa Râului Vişeu, în zona municipiului Sighetu Marmaţiei, devine deseori tulbure, vâscoasă, de culoare cenuşie din cauza deversării repetate a unor substanţe şi ape reziduale de la Exploatarea minieră Baia Borşa, ei fac apel la conducerea unităţii respective şi la factorii locali competenţi pentru a se pune capăt acestor fenomene de poluare şi a se păstra limpezi apele râului. Nădăjduim că semnalul lor va fi recepţionat de cei în cauză cu solicitudinea cuvenită.
În zona Muscelului, pe cursul superior al Râului Târgului, OJT Argeş are o bază puternică – Complexul Voina –, frumos loc de agrement pentru turişti, sportivi, unde se organizează tradiţionale serbări câmpeneşti, concursuri turistice, tabere sportive etc., precum şi punct de plecare în excursii în Masivul Iezer-Păpuşa şi mai departe în Făgăraş şi Piatra Craiului. "Numai că – ne semnalează corespondentul voluntar Ion Dobrescu din Câmpulung – din toamna anului trecut, în urma unor deplasări de teren de pe latura sud-vestică a Muntelui Muşuroaiele, drumul de acces spre Voina a fost blocat pe o porţiune de aproape 300m. Este de neînţeles faptul că până în prezent nu s-a întreprins nimic pentru deblocarea accesului spre Voina, unde turiştii puteau ajunge cu autocarele sau cu mijloacele auto proprii. Se apropie sezonul estival şi este regretabil ca această frumoasă zonă să fie scoasă vreme îndelungată din circuitul turistic. Cu atât mai mult cu cât în punctul cu pricina este şi marele şantier hidroenergetic Râuşor, care dispune de tot felul de utilaje în stare, cum se spune, «să mute munţii din loc». Cred că, printr-o bună colaborare între întreprinderea de drumuri şi trustul de construcţii hidrotehnice, drumul respectiv ar putea fi deblocat şi redat circuitului turistic."
Corespondentul voluntar ing. Mihai Boghină, din Râmnicu Vâlcea, se referă într-o recentă scrisoare la eficienţa activităţii unei echipe de control al oamenilor muncii din care face parte. "Revenind după ceva luni, împreună cu echipa de control, la Complexul comercial Nord din municipiu, ne relatează el, am constatat cu satisfacţie că neajunsurile semnalate anterior au fost analizate cu răspundere de conducerea ICS «Alimentara», luându-se măsuri de înlăturare şi prevenire a lor. Astfel, s-a renovat şi s-a asigurat o bună funcţionalitate centrului de vânzare a cărnii şi laptelui, s-a pus în funcţiune instalaţia de distribuire a uleiului, s-a pus faianţă pe pereţii care erau deterioraţi, s-a renovat grupul sanitar, s-au reparat şi se asigură buna funcţionalitate a cântarelor, s-a făcut ordine şi curăţenie în interiorul şi exteriorul dulapurilor şi lăzilor frigorifice, precum şi în rafturile şi mesele raioanelor de vânzare, s-au ordonat materialele în depozitul unităţii, s-a asigurat personalului unităţii echipamentul sanitar necesar etc. Totodată, conducerea întreprinderii comerciale a luat măsuri riguroase în cazul celor vinovaţi de manifestările de indisciplină în ce priveşte servirea cumpărătorilor sau de lipsa de ordine şi curăţenie ce a existat.
Nu de mult, la redacţie a sosit o scrisoare din partea asociaţiilor de locatari numărul 1, 2, 4 şi 24 din Caransebeş, în care ni se aduce la cunoştinţă o situaţie greu de priceput. Pentru că este vorba de tărăgănarea punerii în aplicare a unor îndatoriri impuse de lege.
Pe scurt, lucrurile stau în felul următor: în conformitate cu legea, cu indicaţiile ferme ale forului tutelar – întreprinderea judeţeană de gospodărire comunală şi locativă – şi cu înseşi clauzele stabilite prin contract. Exploatarea de gospodărie comunală şi locativă (EGCL) Caransebeş avea obligaţia să instaleze, în punctele termice, aparate de măsură a consumului. Evident, pentru a se urmări folosirea ei chibzuită, în limitele stabilite de normele legale, obligaţie de care însă amintita unitate nu s-a achitat, cu toate insistenţele asociaţiilor de locatari şi criticile formulate în cadrul adunărilor cetăţeneşti, cu diferite alte prilejuri. Urmările nu sunt greu de presupus: la un consum nemodificat, sumele achitate de asociaţii pentru furnizarea agentului termic au crescut vertiginos de la un an la altul.
EGCL – Caransebeş, în loc să repare instalaţiile şi să monteze aparate de măsură, care să înregistreze în mod corect consumul, a recurs la nişte calcule "estimative" în care sunt luate în discuţie toate consumurile nejustificate, pierderile şi risipa în propriile instalaţii. În felul acesta, deficienţele în activitatea întreprinderii respective sunt suportate în mod nejustificat de locatari. Asociaţiile de locatari afiliate centralei termice nr. 3 din Strada Cazărmii, văzând că cei de la EGCL refuză practic să rezolve problema, au cumpărat şi montat, pe cheltuiala lor, un asemenea aparat. Dar în loc să fie sprijinită această iniţiativă, a apărut o altă dandana! Amintita întreprindere nu-l "recunoaşte": cică nu e… omologat. Deşi e produs de o unitate specializată de stat care oferă toate garanţiile de calitate.
Cum poate fi explicată o asemenea atitudine? Aşteptăm însă nu explicaţiile, ci rezolvarea problemei. Adică măsurile cuvenite.
Meşterul este la dispoziţia clientului sau clientul trebuie să alerge după meşter? O întrebare fără sens, veţi zice. Sigur că meşterul, adică cel ce lucrează în sectorul prestărilor de servicii, trebuie să stea la dispoziţia cetăţeanului. Şi totuşi mai sunt destule cazuri când lucrurile sunt înţelese pe dos. Aşa rezultă şi din scrisoarea trimisă redacţiei de Stelian T. din Strada Şcoala Floreasca nr. 2, din Capitală, care, adresându-se unităţii aflate în imediata apropiere (Strada Hatmanul arbore) a cooperativei "Metalocasnica" pentru a i se repara un aparat electric, s-a izbit de această anacronică mentalitate.
"Unitatea, abia ieşită din renovare, părea să nu fie năpădită de clienţi, aşa că am sperat într-o maximă promptitudine, ne scrie S.T. mi s-a luat adresa şi după două zile a venit un meşter, pe nume Virgil. Spre mirarea mea, nu prea era pregătit cu sculele necesare pentru reparaţie. Mi-a cerut o şurubelniţă, apoi un cleşte, apoi… un cuţit. Când să monteze piesa nouă, şuruburile s-au dovedit a fi prea groase. Fuga la unitate după altele mai subţiri. În fine, a înlocuit piesa defectă, a tăiat chitanţa (nr. 970.505) pentru 131,40 lei manoperă, deplasare etc. şi 61 de lei pentru piesa respectivă. Dar n-a mai avut răbdare să se convingă dacă, în urma intervenţiei lui, aparatul funcţionează, plecând foarte grăbit. Iar aparatul nu funcţionează."
Ce a urmat? Cetăţeanul a mers de atunci – din 4 februarie a.c. – zi de zi la unitatea respectivă. Pentru a obţine o nouă vizită a meşterului. De fiecare dată i s-a promis că "sigur mâine va veni!". a stat o săptămână blocat în casă în zadar. Exasperat, într-o bună zi, s-a dus la şeful unităţii. "Aţi cam făcut cărare pe la noi, constată el ironic ascultând reproşurile clientului. Dacă vorbeaţi cu mine de la început…", a urmat altă promisiune: chiar în aceeaşi zi va veni neapărat cineva să dreagă ce trebuia dres din capul locului. N-a precizat însă ce înseamnă "astăzi", pentru că din nou au trecut nişte zile, încât păgubaşul se întreabă "dacă nu cumva se aşteaptă trecerea celor trei luni, cât este garantată reparaţia". În aceste condiţii întrebarea de la începutul acestor rânduri nu mai pare de fel nelalocul ei.
Rodica Şerban - Scînteia, nr. 14484 din 1989
