Sugestii, sesizări, reclamaţii: La Bistriţa, cinefilii plăteau preţuri exagerate

Dinu Tudora a făcut o plângere îm­potriva vecinului său Stancu Alexandru, care i-a luat porumbul de pe te­re­nul pe care-l deţine ca lot în fo­losinţă de la CAP Clinceni.

Consi­liul Popular al Co­munei Clinceni, Sectorul Agricol Ilfov, analizând si­tuaţia res­pectivă, con­firmă cele relatate de petentă. Stancu Alexandru re­cu­noaş­te fapta co­misă, mo­ti­vând însă că suprafaţa dis­­pu­tată era tot lot în folosinţă de la CAP. Un ne­a­de­văr, pentru că în urma mă­­su­ră­torilor s-a dovedit că nu era al lui.  

"Petiţionara Baciu Eufrosina, în vârstă de 80 de ani, şi-a schimbat do­mi­ci­liul din comuna Boţeşti, judeţul Vaslui, în comuna Tunari, Sectorul Agricol Ilfov, în anul 1978, la fiica ei. Fiind pensionară CAP, nu a făcut până în prezent toate actele necesare pentru transferul tuturor drepturilor ce i se cuvin, din această cauză primin­du-le cu întârziere. Pentru a evita pe viitor aceste greutăţi, a fost îndrumată să perfecteze toate documentele, în vederea operării acestui transfer." Răspuns expediat de Consiliul Popular al Comunei Tunari.

"Dacă vă propuneţi să vizionaţi un film, chiar dacă sunteţi numai în trecere prin Bistriţa, o să vă con­vingeţi că preţul unui bilet va de­păşi cu mult pe cel normal. Să nu credeţi că, dacă veţi plăti în plus, filmul va avea două serii sau presupune con­diţii deosebite de pro­iecţie. Nu. Să fie oare un motiv ca «Întâlnirea de gradul trei», urmărit la Cinema­to­graful «Dacia» din lo­ca­litate, să ma­joreze preţul la 24 de lei? Nici înainte şi nici după ce am văzut filmul n-am reuşit să-mi
răs­pund!" Semnează, nedumerit, Oltean Vasile, din Bistriţa

---

Tot referindu-se la cinema, dar de astă dată la sala de spectacol, ne expediază o epistolă Ion Vasilescu, din Bucureşti, Bd. Uverturii 25, bl. 10, sc. A, et. 3, ap. 16, Sectorul 6, în care ne mărturiseşte că, "din păcate, singurul cinematograf din cartierul Militari este lăsat de izbelişte. Într-o sală rece şi neprimitoare, cu o aparatură ce lasă mult de dorit, este cu neputinţă să rămâi până la finalul unui film. Dacă nu sunt condiţii de renovare, propun să fie reprofilată într-un depozit". Nu ar fi o soluţie şi nici petentul nu şi-ar dori ca singurul loc unde mai poate vedea un film, în cartier, să devină o piesă de muzeu neluată în seamă de nimeni.
Maria Bogdan-Radu - Flacăra, nr. 1752 din 1989