"Târgul de fete" de acum 20 de ani

Pe Muntele Găina, în fiecare an se organizează, în cea mai apropiată duminică de 20 iulie, cea mai mare sărbătoare tradiţională românească în aer liber – "Târgul de fete". Nici acum 20 de ani lucrurile nu au fost mai prejos.

LEGENDĂ
Puţine locuri poartă atâta istorie şi tradiţie în spate precum Ţara Moţilor. Aici, bogăţia spirituală este inestimabilă şi oamenii ştiu să-şi păstreze comorile. Aşezările sunt de tip risi­pit, aşa că Munţii Apuseni sunt împân­ziţi de case la înălţimi relativ mari care dau acestor munţi un aspect specific. Regimul parcă nu a avut succes în a distruge tradiţiile, cultura de aici la fel de tare precum în sudul României. Ce a reuşit a fost să dea o altă conotaţie Târgului de fete de aici atât de cunoscut.

De la profesorul Ion Ghinoiu, specialist în etnografie, am aflat legenda acestui munte atât de special, Găina. În acele vremuri se extrăgea aur, iar o găină de aur ieşea din acele băi şi se aşeza în vârful muntelui, pe cuibul său, unde existau ouă de aur. Oamenii locului, atraşi de frumuseţea găinii, au încercat s-o prindă. Atunci, găina a fugit, luând cu ea aurul. Nemaigăsind aur, au încetat să mai lucreze băile.

Liniştea locurilor era întreruptă de Târgul de fete. La acesta participau fetele de măritat sau cele care voiau să fie peţite. Cu greu se poate crede că la Târgul de fete de pe Muntele Găina, fetele ajunse la vârsta măritişului erau vândute şi se cumpărau. Po­vestea spune că în timpurile mai vechi exista un târg al negustorilor şi ţăranilor pe munte şi, ca la orice târg, se vindeau şi se cumpărau de la produse agricole până la obiecte casnice, pluguri, vite, îmbrăcăminte.

Bine­înţeles că se legau cunoştinţe noi sau erau realimentate cele vechi. La un pahar cu tărie băut ca adălmaş, nu se putea să nu se ajungă şi la pro­bleme de familie. De aici şi până la a se vorbi despre eventualele cumetrii nu mai era decât un mic pas. Toţi aveau feciori sau fete de măritat, iar pe atunci părinţii hotărau căsniciile. Aşa ajungeau fetele să fie "vândute".

În atâţia ani de când serbarea se ţine aici, nu s-a dorit niciodată reînvierea strictă a unei tradiţii aplicative, ci doar recursul la acea tradiţie. După părerea moţilor, încredinţarea săvâr­şită pe Muntele Găina aduce noroc şi spor în casă.  

Şi Ion Rusu Ardeleanu în cartea sa, "Moţii", scrie: "Doi delegaţi din partea moţilor din Vidra de sus şi doi din partea moţilor crişeni din Bulzeşti se întâlnesc, schimbă câteva vorbe de salut şi trag o linie de despărţire între moţi şi crişeni în timpul târgului. Linia este trasă, astfel că moţii se aşază în partea de către apus. Până la ora zece di­mineaţă toţi sunt ocupaţi cu vânzarea şi cumpărarea uneltelor casnice şi agricole fabricate de ei.

După ce s-a terminat cu târguirea celor trebuincioase, lumea începe să prânzească la iarbă verde şi să se adune în jurul lăutarilor care cântă lângă un butoi cu ţuică de cireşe. Apoi, deodată se încinge jocul peste întregul târg şi vezi grupuri separate formate din moţi şi crişeni care, în sunetul viorilor, clarinetelor, cimpoaielor, joacă horă, adresându-se unii altora prin felurite chiuituri satirice".
"CÂNTAREA ROMÂNIEI", PE MUNTELE GĂINA
Un lucru pe care Nicolae Ceauşescu a încercat să-l impună a fost acea mare nebunie culturală numită "Cântarea României". Se promovau artiştii "populari" şi arta cultă era dublată cu arta populară, singura care, în viziunea conducătorului, trebuia sprijinită. Cei care se ocupau de partea culturală încercau să ofere spectacole artistice apreciate publicului rural din zonă. În special, profesorii au înfiinţat din obligaţiile "acti­vităţilor obşteşti" grupuri instrumentale, vocale sau de dansatori.

Chiar dacă se lua curentul în fiecare seară, căminul cultural din localitate era animat de tinerii care participau la repetiţii, care, de cele mai multe ori la formaţiile artistice, se făceau cu sala aproape plină. Cultura rurală a sti­mulat totdeauna economia rurală. În primul rând, meşteşugurile şi artizanatul. Regimul a obligat oamenii, aproape cu forţa, să participe la mun­că voluntară sau la viaţă cultu­rală. Cei chemaţi la marea sărbătoare de pe Muntele Găina se produceau în faţa a peste 100.000 de spectatori. Cân­tăreţii stăteau în vale, pe scenă, iar publicul era sus, pe munte.

Până în acel an, 1989, ultimul din comunism, activiştii de partid au obligat intelectualii satului să participe la activităţi culturale în cadrul Festivalului Naţional "Cântarea României", un ansamblu de manifestări culturale organizate de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, iar orice creaţie artistică, dar şi tehnică, orice manifestare culturală, spectacol de amatori sau folcloric, reprezentaţie teatrală trebuiau să obţină aprobarea "acti­viş­tilor" responsabili cu "Cântarea Ro­mâ­niei", prezenţi în fiecare sat.