Telefonul public, între uz şi abuz

Telefonia bucureşteană a cunoscut, asemenea tuturor domeniilor ce condiţionează ridicarea nivelului de confort şi civilizaţie al vieţii noastre, o dezvoltare continuă.

Numai în ultimii doi ani, sublinia tovarăşul Traian Herţea, director adjunct comercial al DTcMB, au fost modernizate toate centralele telefonice automate, cele din cartierele mai dens populate fiind dotate şi cu concentratoare telefonice, care măresc substanţial capacitatea lor funcţională.

La rându-i, reţeaua de telefoane publice a fost extinsă şi dotată cu aparatură modernă, în directă corelare cu amplele prefaceri ediliar-urbanistice. Ceea ce ne im­pune tuturor, ca beneficiari ai telefoniei publice, o firească şi necesară răspundere faţă de utilizarea cores­punzătoare, civilizată a dotărilor ce ne stau la dispoziţie. Din păcate, nu întotdeauna se întâmplă aşa.

De pildă, într-una dintre zilele trecute, din cele 34 de posturi telefonice publice, amplasate într-o zonă centrală a Ca­pitalei, nu puteau fi folosite decât... 12. Constatarea am făcut-o împreună cu specialiştii din cadrul DTcMB: ing. Costan Balica, şeful Secţiei de întreţinere şi exploatare a posturilor publice, şi Gh. Lupa, şeful atelierului de întreţinere. De ce o asemenea situaţie? În primul rând, pentru că mai sunt inşi care încalcă flagrant normele de comportament, de convieţuire socială, unii chiar pe cele penale.

Pe Str. 13 Decembrie, şapte telefoane au fost deteriorate ca urmare a faptului că s-a încercat extragerea monedelor adunate în casetele colectoare sau că au fost furate receptoarele sau capsulele acestora. "Agoniseala" celor în cauză nu a fost prea mare, însă prejudiciul da: cetăţenii nu au putut să efectueze convorbirile dorite, iar DTcMB a înre­gistrat daune materiale însemnate, va­loarea unui asemenea aparat telefonic fiind de aproape 7.000 de lei.

Să mai notăm că pagubele produse de iresponsabilitatea celor care deteriorează aparatele telefonice au însumat în 1988 aproape 9 mi­lioane de lei. De regulă, infractorii sunt repede identificaţi, adesea chiar cu concursul cetăţenilor, şi aduşi în faţa instanţei, aşa cum s-a întâmplat, de pildă, cu Bogdan Bodarcea (Str. Vistiernicul Stavrinos nr. 17), care a şi fost condamnat penal la un an şi opt luni de închisoare.

O altă cauză a deteriorării aparatelor o reprezintă folosirea lor incorectă. Utilizarea necorespun­zătoare a aparatelor, inclusiv prin introducerea unor monede deformate sau murdare, lovirea pentru a se "accelera" venirea tonului determină, evident, scoaterea lor din uz.

Dincolo de asemenea situaţii de excepţie, este de la sine înţeles că în buna funcţionare a posturilor pu­blice un rol esenţial revine lucrătorilor din Secţia de întreţinere a direcţiei de resort. Dar se mai întâlnesc şi aici - şi nu rar - situaţii când reparaţiile nu sunt făcute la nivelul calitativ necesar sau când intervenţiile sunt efectuate într-un termen extrem de lung (de pildă, cu prilejul testului nostru am consemnat că la cabinele din Ciş­mi­giu şi de lângă Liceul "Gh. Lazăr" nu mai erau... aparate şi aceasta nu de o zi-două).

Dacă în cazul unor electromecanici ca Vasile Mihai, Sorin Cosa, Cons­tantin Dumitrescu, Sorin Nica, Constantin Pătru se poate vorbi de respect faţă de meserie, faţă de bunul obştesc dat în grijă şi faţă de cetăţean, în cazul altora este vorba de superficialitate în muncă. Poate fi, oare, altfel calificat faptul că electrome­canicul Ma­rin Anton a lăsat, timp de şapte zile, postul telefonic din Str. 13 Decembrie nr. 21 având capacul casetei colectoare nemontat? Sau, la fel, defectarea unui aparat din Piaţa Mihail Kogăl­niceanu, pe care electromecanicul Dumitru Tănase abia îl verificase?

Conform obligaţiilor de serviciu, electromecanicii au datoria să treacă zilnic pe la posturile publice de care răspund. Totodată, trebuie să consemneze în fişa postului, zilnic, contribuţia pe care au avut-o la asigurarea funcţionării telefonului, în raport de starea lui tehnică. Ceea ce nu se întâmplă întotdeauna...

Sunt, iată, şi aspecte negative în activitatea de întreţinere, care se cer grabnic înlăturate. Sens în care se şi acţionează. Este însă necesar, aşa cum reiese din cele relatate, ca şi opinia publică să se manifeste mai activ faţă de inşii certaţi cu civilizaţia sau cu legea, astfel încât prestaţia de telefonie publică să decurgă în cele mai bune condiţii.
Liviu Nistor - Informaţia Bucureştiului, nr. 10.954 din 1989